RSS

Monthly Archives: October 2009

NoMan’sLand-uri urbane şi cum putem scăpa de ele

Sunt locurile mici cele care fac un oraş mare să fie un spaţiu prietenos. O piaţetă, o stradă, un colţ de intersecţie sunt lucruri pe care, din mers, le ai în câmpul vizual vreme de 10, 30 de secunde sau un minut. De ce însă nu ar putea deveni puncte în care să pierzi zeci de minute pentru că pur şi simplu îţi plac, pentru că spun ceva despre oraşul tău sau pentru că te identifici cu ele? Nu ai nevoie de o Piaţă a Sfatului pentru a crea un micro-climat urban prietenos. Oraşul este înţesat de locuri cu potenţial arhitectonic ridicat, dar care stau într-o stare de aşteptare nedefinită, abandonate, ignorate şi dezordonate. Cam asta este ideea care a stat la baza expoziţiei „Intervenţie în Spaţiul Public braşovean. NoMan’sLand-uri urbane”. Sau cel puţin asta am citit eu printre rânduri. Termenul de NoMan’sLand urban mi s-a părut interesant, extrem de sugestiv şi de bine ales pentru spaţiile pe care le desemnează.

Expoziţia cuprinde 20 de propuneri de amenajare a diferitelor astfel de spaţii urbane venite din partea unor arhitecţi sau studenţi la Arhitectură. Proiectele, mai mult sau mai puţin complexe, mai mult sau mai puţin realizabile, urmăresc să ofere soluţii pentru punerea în valoare a unor arii precum piaţeta de la intersecţia străzilor George Bariţiu şi Paul Richter, piaţeta transformatorului de pe strada Castelului, strada Johann Gott, strada Băilor, etc. Eu unul aş împărţi propunerile astfel:

-proiecte de complexitate redusă; îmbunătăţiri şi echilibrări arhitecturale ale unor mici spaţii care presupun efort şi resurse minime, dar care au şansa de a produce efecte spectaculoase. Fie că este vorba de igienizarea, iluminarea şi acoperirea legăturii îngustă dintre strada Nicolae Bălcescu şi strada Castelului, fie de plasarea câtorva bănci şi plantarea unor arbori pe strada Johann Gott, ideile mici şi orientate cătra practic sunt de multe ori cele mai apropiate de realizarea efectivă. Dacă se vrea.

-proiecte de complexitate ridicată, fezabile; mă gândesc aici la propunerea de amenajare a unui pietonal de-a lungul zidului de sus al cetăţii, pe partea interioară. Ar fi o alternativă la plimbarea pe sub Tâmpa şi ar pune în valoare un culoar inaccesibil în prezent, un adevărat NoMan’sLand. Alte exemple: diferite soluţii pentru strada Băilor sau pentru piaţeta transformatorului.

-proiecte de complexitate ridicată, futuriste; de fapt e unul singur, care, deşi spectaculos, va rămâne probabil la stadiul de idee o bucată bună de vreme. Este vorba de amenajarea unei esplanade de mari dimensiuni în perimetrul delimitat de Primărie, Poştă, Prefectură, corpul N al Universităţii, clăidrea Modarom şi parc. Nimic senzaţional până la mentionarea faptului că această suprafaţă ar trebui să fie la o cotă inferioară nivelului actual al străzii, iar bulevardul Eroilor să rămână suspendat pe piloni şi să primească un carosabil transparent. Restul vă las să-l vedeţi singuri. Dar şi dacă ar deveni realitate?… Cu menţiunea că aici nu vorbim despre un NoMan’sLand.

Trebuie să recunosc că nu toate propunerile mi-au mers la sufletul meu de braşovean; probabil e şi normal să fie aşa. Am observat că cel mai mare entuziasm mi l-au provocat chiar soluţiile simple, poate şi pentru că le văd cel mai aproape de a trece de planşa arhitectului şi de a deveni realităţi din peisajul braşovean. Pe deasupra, am constatat cu oarecare amărăciune că un laitmotiv regăsit în majoritatea pieselor expuse îl reprezintă problema traficului rutier. Pe unde îi trimitem să meargă cu maşina, unde îi parcăm, etc. Este păcat, pentru că zona vechiului Braşov a devenit mai mult a maşinilor decât a pietonilor, ceea ce nu e normal şi nici bine. Inima oraşului trebuie să rămână a oamenilor şi ar trebui să mai încetăm a face compromisuri în faţa celor patru roţi.

Expoziţia „Intervenţie în Spaţiul Public braşovean. NoMan’sLand-uri urbane” este la Poarta Ecaterina (bonus: am văzut poarta pe dinăuntru) până pe 5 noiembrie 2009 şi este organizată de Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Braşov-Covasna-Harghita.

Programul de vizitare:
luni-joi 16:00-18:00;
vineri-duminică 11:00-17:00

Intrarea este liberă.
Mai multe detalii la faţa locului şi pe spatiulpublicbrasov.ro.

 
Leave a comment

Posted by on 28 October 2009 in Se-ntâmplă în oraş

 

Tags: , , , ,

A venit frigul, ne putem plimba

Strada Republicii este din nou a trecătorilor. Astăzi, când am trecut dinspre Modarom spre Piața Sfatului, mi-am dat seama cât de plăcut e să mergi pe această promenadă fără să ai grija ocolirii teraselor care răsar primăvara în mijlocul ei. Vinerea trecută a fost cea mai mare ninsoare de până acum în această toamnă. Era 16 octombrie. Pe Republicii încă erau în picioare mai toate terasele, dar pe mese și pe scaune apucase să se prindă un strat de nămete. Interesantă imagine. Între timp cam toți patronii și-au cărăbănit în depozit mobilierul de afară (au mai rămas McDonald’s, La Republique, Mado, Uncle Jack și încă una de sus de tot căreia nu-i știu numele și nici nu mă interesează), iar Corso-ul a redevenit al celor care preferă să admire o Republicii aerisită.

Nu-mi place să o spun, dar terasele de acolo apar primăvara într-un mod neplăcut și invaziv în micro-peisajul urban al zonei. Nimic personal, nimic specific, doar anul acesta a primit toată lumea umbrelele cu „Brașov, probably the best city in the world”. Probably.

Acum mi-e mai mare dragul să umblu pe Republicii. Știu că nu trebuie să ocolesc trei-patru terase dacă mi se năzare să intru într-un magazin de pe partea cealaltă. Până la primăvară mă voi desfăta la fiecare trecere cu aerul curat al străzii și voi spera într-o Republicii cu terase mai integrate într-un sit urban de calitate. Poate ca Bălcescul sibian.

 
5 Comments

Posted by on 24 October 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , , ,

Ne vedem mai bine pe Google Earth

Îmi veni adineauri să mă uit la Brașov pe Google Earth. Nu am mai făcut asta demult și îmi pare o coincidență mare având în vedere că imaginea orașului pe GE a fost de curând actualizată, așa cum am avut prilejul să observ. Chiar foarte de curând. E suficient să ne uităm la intersecția de la Onix și să vedem că este surprinsă în primele zile de lucru la noul sens giratoriu. În plus, rezoluția a fost mult îmbunătățită în zonă (inclusiv în Poiana Brașov), iar pozele sunt mult mai clare față de cele vechi, care erau realizate iarna. Noile imagini sunt luate într-o zi însorită de toamnă.

Bucurați-vă de priveliște!

 
Leave a comment

Posted by on 21 October 2009 in MetaBraşov

 

Tags: , , , , , , , ,

Umbre

Am inceput sa descopar fotografiile vechi ale Brasovului acum cativa ani intr-un loc fara legatura cu subiectul – intre palierele de scari secundare din magazinul Star (caruia toti brasovenii mai noi sau mai vechi ii zic “Universal”). Mai nou, am gasit niste versiuni mari si usor diferite intr-un loc cel putin la fel de improbabil, si anume McDonaldsul din centru.

Ma uit de fiecare data la fotografiile vechi de un secol sau chiar mai mult: cladirile din orasul vechi, Piata Sfatului sau Republicii, sunt in mare parte aceleasi, in special cele care privesc dinspre capatul superior al strazii catre Biserica Neagra. Cateodata ma pierd privind in interiorul fotografiei si incercand sa imi imaginez atmosfera. Hainele oamenilor prinsi adesea in cadre spun alte povesti –  barbatii cu palarii si bastoane, femeile cu rochii lungi si parul strans in coc, la fel ca vehiculele trase de cai ori in imaginile tarzii masinile anilor interbelici.

Uneori, cate un trecator priveste direct in obiectiv si de fiecare data am senzatia sinistra ca ma priveste peste timpuri. Din vremuri in care fiecare fotografie era un eveniment rar, pregatit minutios, catre prezentul in care actul s-a banalizat. Cu o privire goala, inexpresiva – dupa posibilitatile tehnice de redare de atunci si ca rezultat al prelucrarilor ulterioare. Inevitabil, ma gandesc ca fiecare om din fotografiile acelea nu mai e de mult. Oare s-au gandit ei vreodata ca oamenii dintr-un viitor relativ apropiat, dar totusi foarte diferit de al lor, le vor privi cu uimire stilul de viata deja istoric, dar se vor plimba printre exact aceleasi cladiri?

vila F. S

vila F. Schuller la 1900, pe actualul Bd Eroilor

Azi am primit albumul Brasovul de altadata, un album cu fotografii de epoca ale orasului, in care am descoperit multe fatele necunoscute printre care cladiri remarcabile acum disparute. Cu toate ca profesorul de istorie din liceu ne-a explicat ca nu are sens sa ne jucam de-a “ce-ar fi fost daca” in istorie, la fiecare dintre ele imi imaginam cum ar fi aratat acum centrul daca nu ar fi fost demolate. Daca in locul celei de-a doua cladiri a Aro Palace era inca Biserica Reformata, daca cladirea hidoasa a telefoanelor de langa corpul T nu exista, ci vila F. Schuller . si daca in capatul Muresenilor mai era inca poarta Vamii marginita de pavilioane simetrice.

Senzatia care imi ramane e ca, pe langa cladirile (teoretic) permanente, ceea ce ne mai leaga de oamenii de odinioara e umbra. Mi-e greu sa explic de ce. Poate pentru ca umbra e impersonala si a trecut de nenumarate ori, insotind cine stie cati oameni din cate epoci, locuri si statuturi diferite. Sau, altfel spus, pentru ca umbra nu moare o data cu omul si poate fi recreata de oricine, oriunde. Macar in sens metaforic.

In final, fotografia in sine ce e altceva decat o variatie a umbrei?

 
4 Comments

Posted by on 19 October 2009 in MetaBraşov

 

Tags: , , , ,

Fântâna Rudolf

Fântâna, aflată în apropierea Casei Armatei, la marginea intersecției străzii Mureșenilor cu bulevarul Eroilor, a fost repusă în valoare în urmă cu câțiva ani. Cel mai inedit aspect legat de acest obiect de artă citadină îl constituie istoria sa. A fost construită în 1903, odată cu darea în folosință a parcului Rudolf. Acest parc era o zonă de promenadă cu foarte multă verdeață. În prezent, cea mai mare parte din suprafața parcului este ocupată de Casa Armatei, construită în 1940, așa că reconstituirea vechiului parc nu ar mai putea fi realizată decât parțial. Fântâna a căzut în dizgrație și uitare spre sfârșitul secolului trecut. Construită din bronz, aceasta a rămas după 1989 la mâna hoților de fier vechi și vreme de mai bine de 15 ani a fost doar o ruină care nu amintea de zilele bune de odinioară. Mărturisesc că și eu am trecut ani în șir pe locul invadat de vegetație neîngrijită fără să știu ce era acolo odinioară. În 2007 a fost identic reconstruită, în lipsa proiectului inițial, pe baza fotografiilor de epocă în care vechea fântână era imortalizată. Vă puteți crea propria voastră părere despre fidelitatea reproducerii privind ultima imagine din galeria de la sfârșitul acestui articol.

Doar după ce fântâna Rudolf a fost reconstruită am realizat importanța ei în peisajul urban al Brașovului, cu atât mai mult cu cât sunt de părere că susurul apei nu trebuie să lipsească din nici o așezare cu pretenții de oraș turistic. Chiar dacă nu agreez din punct de vedere rutier soluția aleasă pentru intersecția din apropierea hotelului Aro, trebuie să recunosc că modificarea peisajului realizată acum doi ani a adus un suflu proaspăt zonei, punând în valoare Casa Armatei, Biblioteca „George Barițiu”, vechea Casă Baiulescu, clădirea Rectoratului Universității Transilvania și fosta vilă Czell (clădirea de pe colțul străzii Mureșenilor opus Rectoratului). Rezultatul demolării unor chioșcuri de tablă de genul celor răsărite în zorii capitalismului postdecembrist îl constituie o zonă largă fără construcții, asemănătoare unei mari piețe, în care fântâna ocupă un loc important, atrăgând privirea din orice punct al acestei zone deschise și de pe orice stradă care intră în sensul giratoriu „de la Rectorat”, așa cum a intrat în limbajul comun.

Pentru conformitate: ultima fotografie a fost preluată din lucrarea „Brașovul de odinioară” de Aristotel Căncescu și Titus Mâzgăreanu și aparține colecției lui Titus Mâzgăreanu.

 
4 Comments

Posted by on 12 October 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.