RSS

Monthly Archives: November 2009

Târgul de “slow food”

Azi-dimineață am fost la târgul de slow food din curtea Bibliotecii Județene. Dacă am reținut bine, e la a noua ediție. Eu mai fusesem de vreo câteva ori și niciodată nu am plecat cu mâna goală, deși nu de fiecare dată mersesem țintă să mă aprovizionez. Astăzi, totuși, aveam poftă de ceva bun de pe acolo, așa că m-am dus cu ideea fixă să dau iama în produsele naturale de pe tarabe. Mai ales că nu fusesem luna trecută și cu timpul am ajuns la concluzia că „slow food” e un concept care îmi place și de care mă simt apropiat. Mai mult de atât, e un stil care vizează de la promovarea agriculturii ecologice și până la un mod de abordare a activității zilnice, un manifest pentru o viață așezată în epoca fast food.

Târgul are o locație simpatică, în curtea cochetă a Bibliotecii, care trebuie spus că rămâne lună de fiecare dată după plecarea comercianților. Publicul pare să fie deja format (cunosc persoane care merg lună de lună și cumpără câte ceva), iar marfa (nu dintre cele mai ieftine, dar na!, nu o cumperi zilnic) e suficient de variată încât să nu te plictisești căutând preț de vreo 15-20 de minute. Eu mi-am ales azi brânză de burduf de oaie, caș dulce, pâine de mălai, un Muscat Ottonel „Crama Țelna” de prin părțile Transilvaniei, un mușchiuleț împletit tras în niscaiva ierburi și mirodenii plus o bucată de plăcintă cu varză la ieșire. Mi-a mai atras atenția taraba unui domn tare vorbăreț care vindea niște palincă suficient de parfumată încât s-o simți dacă stăteai la coadă la vecinul vecinului.

Cu ocazia târgului – care, fie spus, are loc în ultimul week-end al fiecărei luni – Bistro de l’Arte organizează duminică la prânz un bufet cu produse de la târg. Intrarea costă 25 de lei, o sumă rezonabilă după părerea mea. Cum spuneam, o dată pe lună putem renunța la sandwichul halit pe fugă în pauza de masă pentru un festin relaxat fără ochi ațintiți asupra ceasului, cu feluri savurate pe-ndelete care să ne amintească de faptul că secolul vitezei s-a încheiat de vreo 10 ani.

Site-ul evenimentului (cu denumirea oficiala “Targul de produse traditionale Roadele Pamantului”.) e www.slowfoodbrasov.ro, unde gasiti imagini de la fiecare dintre cele 8 editii precedente si date de contact ale organizatorului.

 
2 Comments

Posted by on 29 November 2009 in Se-ntâmplă în oraş

 

Tags: , , , , , , , , ,

Plimba-m-as prin nor

Sambata seara. In centru aerul e clar si nu vezi nici cea mai urma de ceata. Totul se schimba odata ce treci de sfertul strazii De Mijloc, unde incepe un nor care continua pana departe in depresiune. Prin Stupini era si mai des, abia daca se vedea drumul la 2 metri in fata. In poze pare mai putin cetos decat era in realitate. Fascinant :)

Si daca va intrebati cum arata “doi magari bloggeri in ceatza” :D Iata:

 
Leave a comment

Posted by on 22 November 2009 in Văzut în treacăt

 

Tags: , , ,

Amintiri despre Brașov II: „Gazeta de Transilvania”

Când eram mic de tot, la mine în familie se citea „Gazeta de Transilvania”. Nu cu abonament, ci zi de zi de la chioșc, că se găsea fără probleme. Bineînțeles că eu nu aveam nici în clin, nici în mânecă cu ziarul ăsta sau cu oricare altul. Dar era o prezență constantă în casă. Nu prea îmi plăcea mie cum arăta. Era alb-negru, cuvintele înșirate pe prima pagină sub formă de titluri nu spuneau nimic unui țânc preșcolar care era la vârsta la care e atras în special de culori aprinse. Îmi amintesc însă că lângă titlu scria zi de zi „Fondat la 1838 de George Bariț” sau ceva asemănător. Chestia asta o observam. Nu discut aici cât de corect este ca fostul „Drum Nou” să se revendice de la istorica publicație.

Cu timpul am început să-l răsfoiesc  așa, cam într-o doară. La o adică nu îmi lua tare mult timp să-l parcurg în diagonală zilnic. După încă ceva timp, am început să caut știrile din sport, singurul aspect al presei care mă interesa prin gimnaziu (no, nimeni nu-i perfect), mai ales că se punea accent pe ce se întâmplă prin județ. Ei bine, toată răsfoiala asta neinteresată mi-a lăsat totuși câteva puncte de reper în memorie în ceea ce privește „Gazeta de Transilvania”: editorialele lui Eduard Huidan sub titlul „Chestiunea zilei”, foaia „pentru minte, inimă și literatură”, fel de fel de știri și texte de social, de cultural sau de politic de care îmi amintesc tocmai faptul că nu le citeam niciodată.

Cu timpul, prin familie s-a renunțat mai mult pe nesimțite la obiceiul de a citi „Gazeta” – care între timp a primit câteva pagini color -, eu am început să înțeleg Brașovul altfel, zonele de interes mi s-au mai extins (slavă Domnului!), iar bună parte din presă – sau cel puțin aia care vrea cu tot dinadinsul să-ți sară în ochi – îmi insultă inteligența. Pe fondul tuturor acestor aspecte mi-am amintit astăzi de „Gazetă”. Au trecut ani buni de când nu am mai avut-o în casă, dar parcă mi-am amintit ceva de un ziar cu multe pagini despre Brașovul brașovenilor, nepervertit (ziarul) de mica publicitate care umple jumătate din alte ziare locale. Și mi-am dat seama că mi-ar plăcea să mă reapuc – de fapt pentru prima dată la modul serios – să îl citesc. Mi-am dat seama că ar fi un ziar cu care brașoveanul din mine ar avea mari șanse să rezoneze. În consecință, m-am dus la chioșc, de unde am aflat cu surprindere că nu mai apare „de prin august”. Mi-a cam tăiat tot elanul.

Am ajuns de curând acasă și am intrat pe site-ul „Gazetei”. Am descoperit că ultima ediție, numărul 5746, a apărut pe 26 iunie a.c. În marja de eroare a lui „prin august”. Explicațiile nu le voi da eu, ci vă voi invita să citiți argumentația lui Eduard Huidan, din ultima „Chestiune a Zilei” publicată.

Alte amintiri: I – Troleibuze

 
4 Comments

Posted by on 20 November 2009 in MetaBraşov

 

Tags: , , , ,

Bistro de l’Arte

Bistro De lArte piata EnescuCoborand din Piata Enescu pe partea dreapta, aproape de Weiss, vei vedea o cladire veche, austera, care isi apara intrarea cu o usa de lemn masiva de pe vremuri flancata de doua geamuri mici protejate cu bare metalice. “Vitrina” singura ofera trecatorului ocazia de a arunca o privire asupra atmosferei din interior: mese rotunde, intime, ascunse printre bolte, o lumina difuza si… liniste. Sus, un semn pe care scrie Bistro de l’Arte.

Atmosfera, arta si compania

Intrand, vei fi surprins de interiorul atipic al bistroului. Trei bolte mari din caramida rosie impart spatiul in doua sectiuni simetrice, fiecare alcatuita din cate doua nivele. Mesele rotunde raspandite printre bolte, amplasate asa incat sa creeze un spatiu cat mai privat, se gasesc pe nivelul pavajului. De-a lungul laturilor mari mesele sunt ridicate pe doua piedestaluri lungi de lemn si au ca bonus canapele. Totusi, cea mai ravnita masa a fost dintotdeauna cea de la “vitrina”, in special vara cand geamul sta deschis.

Atmosfera obisnuita e placuta, linistita, neintruziva acustic sau vizual. Muzica se pianista in bistroaude ca un fundal relaxant care invita la discutie, iar peretii din Bistro ofera mereu noutati: picturi, desene, pasteluri ori fotografii carora li se alatura obiecte decorative mici asezate pe sectiuni scunde de zid, intre mese. In perioada aceasta (nov 2009) expozitia de tablouri e formata din pasteluri cu vaze cu flori si alte naturi statice, iar obiectele decorative sunt seturi de portelan cu cesti si ceainice pictate manual. De aici si partea “de l’Arte”, dar nu numai: vinerea seara puteti asculta muzica live la pian, iar ocazional au loc concerte si piese de teatru – caz in care trebuie sa va faceti rezervare, altfel nicio sansa la vreo masa libera.

De ceva timp observ ca Bistro atrage un anumit tip de clienti, de cele mai multe ori cu o varsta undeva pe la 30 de ani sau peste, atat romani cat si straini – nu turisti, ci persoane care locuiesc pentru o perioada mai lunga in Brasov. E un fel de selectie naturala, inclusiv prin faptul ca trebuie sa cauti localul, nu prea ai cum sa il alegi daca nu stii deja ca e acolo.

Meniul

Meniul nu e foarte bogat, oferta e mai degraba pentru micul dejun respectiv pentru gustari – preparatele sunt foarte bune si ies din tiparul regasit la multe alte localuri de prin centru . Noi am facut o pasiune pentru deserturile Cremeschnitte si Sacher torte. Feluri mai speciale sunt escargotul, paella, fondue-ul (atat cel cu carne cat si desertul “au chocolat”) si supele preparate intr-un fel aparte.

bistro de larte interiorBauturile in schimb sunt de toate pentru toti: de la sucuri si fresh-uri la vinuri cu preturi foarte bune, inclusiv la carafa si la pahar, sampanie, digestive, cognac-uri si multe altele pe care nu prea le cunosc :) Adaug specialitatile de cafea si o oferta larga de ceaiuri aromate, cocktailurile si minunatul Kir. Felurile de mancare si bauturile se schimba periodic si in functie de sezon, ele apar separat pe “meniul zilei”.

Legatura personala

Am o relatie mai speciala cu Bistro de l’Arte: am lucrat aici, pe o perioada scurta ce-i drept, acum vreo 4 ani. Atunci nu faceam diferenta intre localul asta si oricare altul din oras – la 17-18 ani nu prea aveam puncte de referinta. Stiu ca o buna perioada dupa ce am terminat lucrul nu prea mai calcam pe acolo. Relativ de curand am inteles locul si l-am redescoperit. E in fiecare seara la concurenta cu Cafeteca in alegerea noastra.

Bistro de l’Arte e situat in Piata Enescu la nr. 11 bis si e deschis luni-sambata de la 9 AM la 00, duminica de la 12 la 00.

Cu si despre Bistro:

Site oficial bistrodelarte.ro

Pagina publica de Facebook

 
1 Comment

Posted by on 16 November 2009 in La o cafea, o măslină...

 

Tags: , , , , , ,

Amintiri despre Braşov I: Troleibuze

Ne-am născut în Braşov şi, fără mari variaţii – Luana a stat un semestru la Copenhaga, iar eu nu am lipsit niciodată din oraş mai mult de 20 de zile consecutive -, ne-am purtat paşii vreme de 22 de ani şi ceva pe aici. Copilărie, adolescenţă, fel de fel de etape ne sunt invariabil legate de acest oraş, fiecare cu sacul ei de amintiri. Şi pentru că mizăm foarte mult pe caracterul personal şi subiectiv al blogului de faţă, m-am gândit să inaugurez o serie de articole intitulată „Amintiri din Braşov” in care să înşirăm în mod absolut aleatoriu mici bucăţele de Braşov adunate la fel de întâmplător din varii perioade de timp. Factorul declanşator al fiecărui episod va fi cel mai probabil memoria involuntară şi nepremeditată. Mici întâmplări semnificative, locuri frecventate cu obstinaţie, trasee urmate sute de zile în şir, anotimpuri, imagini rămase pe retină, din toate sper să construim un conglomerat eterogen care poate ne va face să înţelegem mai bine cum s-a construit Braşovul propriu al fiecăruia, un Braşov personal care probabil că este diferit pentru fiecare locuitor.

Primul episod:

Troleibuze

Este una din cele mai pregnante amintiri pe care o am despre Braşovul copilăriei, poate şi pentru că se întinde pe foarte mulţi ani şi nu se referă la un anumit punct, ci la oraş în totalitate. Îmi amintesc că erau foarte multe troleibuze, atât ca trasee cât şi ca vehicule. Nu pot să spun exact de ce m-a fascinat sistemul de transport electric. Poate pentru că erau nişte vehicule inedite în peisajul rutier, poate mi se părea interesantă geometria deosebit de ordonată pe care reţeaua de contact o desena deasupra străzilor, mult mai organziată decât restul cablurilor electrice aeriene, poate de vină e reţeaua pitorească din Şchei – astăzi dispărută – care purta mastodonţii de 17 metri pe străduţele înguste către capătul de linie din Pe Tocile şi apoi îi cobora în cetate prin deschiderea îngustă a Porţii Şchei. Cert e că am reţinut toate traseele la scurt timp după ce am învăţat să citesc, fără să îmi propun acest lucru în mod expres, la fel ca şi traseele autobuzelor şi al tramvaiului. Însă atenţie: obiectul fascinaţiei mele îl reprezentau prin excelenţă troleibuzele. Nu autobuzele, nu tramvaiele, nu altceva. Urmăream modificările de trasee, iar dacă apăreau la stradă noi achiziţii, le sesizam imediat. Îmi plăcea troleibuzul şi nu prea înţelegeam de ce unii îl huleau. Era silenţios, impunător, şerpuitor, special în felul său, mereu distins de restul participanţilor la trafic.

Mai aproape de zilele noastre am aflat că în anii cei mai fericiţi pentru transportul electric braşovean reţeaua noastră era una din cele mai dense din ţară, cu un număr de trasee comparabil cu Bucureştiul, cu un parc rulant ce trecea bine de 200 de vehicule şi cu câteva planuri de extindere pe masă. La momentul respectiv însă (şcoala primară, gimnaziul şi chiar câţiva ani înainte) nu aveam termenii de comparaţie şi mi se părea ceva obişnuit, ceva ce găseşti cu siguranţă în orice oraş. Abia din 2005, când transportul cu troleibuze a căzut in dizgraţie în Braşov, am realizat amploarea sistemului existent în anii ’90. Am început să caut informaţii despre modele de vehicule, tipuri de elemente de reţea, toate astea în timp ce segmente mari ale reţelei erau dezafectate, iar transportul diesel câştiga teren în faţa celui electric, ecologic.

Pot, aşadar, să vorbesc despre o amintire care se întinde pe 18 ani. Ce a urmat după 2005 a fost însă una din cele mai urâte perioade, în care transportul electric a devenit un mic crâmpei din ceea ce era. Cele două fire paralele au dispărut rând pe rând de pe mai multe străzi şi, partea pe care eu unul am regretat-o cel mai mult, din centrul vechi, din Şchei şi de pe strada Lungă. Acum avem o grămadă de pârâitoare turceşti care ne afumă aerul de munte. Cât despre recomandările UE privind transportul ecologic, ele nu contează nici cât o ceapă degerată în pseudostrategia de dezvoltarea locală.

Dar amintirea rămâne.

Organizaţia non-guvernamentală Transira sustine transportul electric. Am găsit nenumărate fotografii, informaţii, date statistice despre transportul public braşovean pe forumul acestei instituţii, unde thread-ul dedicat judeţului Braşov adună cel mai mare număr de postări după cele refritoare la capitală. Vă recomand cu căldură să îl vizitaţi în cazul în care doriţi să aflaţi mai multe date exacte (nu am vrut să încarc acest articol cu prea multe cifre şi nume proprii).

 
2 Comments

Posted by on 13 November 2009 in MetaBraşov

 

Tags: , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.