Monthly Archives: December 2009

Târgul de Crăciun și de Anul Nou Christkindlesmarkt

Am fost și eu la Târgul de Crăciun și de Anul Nou de la Olimpia. Și chiar mi-a plăcut, zău așa. Sincer, mă așteptam la o adunătură de tarabe cu artizanat din genul cărora le găsești de la Mamaia până la Bâlea Lac, ceva vin fiert și o atmosferă românească. Probabil că așteptările mele erau influențate și de târgul similar din Piața Mare din Sibiu, care m-a dezamăgit teribil cu călușeii și caruselul de rigoare. Iar, până una-alta, Sibiul e un pic mai „săsesc” decât Brașovul.

La Olimpia m-am dus din pură curiozitate, cu o brumă de speranță că poate totuși o fi ceva ok datorată implicării Clubului Economic German. Nu prea știu eu ce e asta și cu ce se ocupă, dar cuvântul „german” a produs declicul pentru mine. Ei susțineau că târgul este direct inspirat din cel similar de la Nuernberg, care este o adevărată feerie. La o adică, nu mă costa nimic să mă deplasez până acolo (la Olimpia, nu la Nuerenberg), deși era clar din start că nu are cum să rivalizeze cu marile piețe de Crăciun din zona germanică.

Prima dată am fost sâmbătă seara, când îmbulzeala era destul de mare, mai ales că tocmai terminaseră Holografii de cântat. Nu prea mi-a plăcut peisajul oferit de gardienii publici (sau cum le-o mai fi zicând acum) care frecau menta pe la poartă. Bun început. După ce am intrat oarecum în spiritul locului și al momentului, am concluzionat că nu e chiar atât de rău. Vin fiert, bere nemțească (cu gust de Ciucaș), cârnăciori, doi reni micuți (vii) de decor, turtă dulce. Comercianții au fost distribuiți pe căsuțe, fiecare cu denumirea ei specifică. Sunt și căsuțe care se încadrează în așteptările mele inițiale și strică fața târgului, dar făcând media mi-a dat cu plus. Atmosfera e mai mult nemțească decât românească, cel puțin așa am perceput-o eu. S-ar putea să fie și din cauza vinului fiert, folosit strict cu scop profilactic, ținând cont de temperaturile reduse.

Pentru cine e pasionat, la Olimpia funcționează și patinoarul despre care probabil că brașovenii știu deja. Mie îmi place seara, când am observat că obișnuiesc să pună muzică oldie, spre deosebire de timpul zilei, când o dau mai pe house și dance.

Un plus pe care l-am remarcat îl constituie și punerea în valoare din punct de vedere vizual a vechiului Pavilion al Asociației de Patinaj.

Târgul de Crăciun și de Anul Nou Christkindlesmarkt va mai fi deschis până la 5 ianuarie 2010 și se deschide zilnic la ora 11:00. Patinoarul va funcționa, în schimb, până la sfârșitul iernii.

Cărturești în Brașov

După ce si-au postat, acum aproximativ o lună, anunțul de recrutare pe eJobs, am rămascu o curiozitate nelămurită legată de locația librăriei și momentul în care se va deschide.

Azi am aflat: Cărturești se va deschide în Brașov în Piața Sfatului la nr. 20 (parcă), în spațiul ocupat anterior de magazinul de decorațiuni interioare Indica. Deocamdata se lucrează intens la amenajare – joi seară la 19 era ceva mișcare pe acolo. Abia aștept sa se deschidă și sper să corespundă așteptărilor.

Între timp, iau in considerare varianta de a lucra acolo. Alte opțiuni nu prea există, and it does sound like a fun job to do.

Strada Alecu Russo

Strada Alecu RussoDe undeva din apropierea piațetei cunoscute drept „a transformatorului” (aceea din capătul străzii Apollonia hirscher, la colț cu Castelului) poți coti pe strada Alecu Russo. Pornește oarecum în prelungirea străzii Cerbului de lângă o cârciumă al cărui nume nu cred că l-am știut vreodată și se termină lângă Pizza Iulia.

Marele avantaj al acestei străduțe constă în faptul că este suficient de îngustă încât să nu încapă mașini. Nu are faima străzii Sforii (chiar și eu am perioade lungi în care uit complet de existența ei), nici nu e la fel de îngustă, dar are ceva aparte. Nu este dreaptă, așa încât există o zonă mică de unde nu poți vedea nici unul din capete. Stând acolo și ignorând grafitti-urile te poți imagina într-o mulțime de locuri, de la un burg german până la o citadelă italiană cu case înghesuite.

Strada Alecu RussoTuriștii nu o caută cu obstinație, de fapt nici ar putea să fie un obiectiv turistic pentru că nu are nici un fel de istorie aparte, nici o curiozitate nu se leagă de acest mic pasaj pietonal. Este doar un loc aparte care îți poate oferi câteva senzații interesante, asta dacă știi să decupezi micile detalii ale lumii secolului 21, cum ar fi câteva coșuri de centrală termică. Aici îți dai seama cât de mult înseamnă absența automobilelor din câmpul vizual. Este mai degrabă un spațiu pentru locuitorul Brașovului, obișnuit cu laitmotivurile de tip Piața Sfatului și Biserica Neagră; un loc numai bun pentru cine vrea să se apuce să exploreze zone mai puțin cunoscute care, până la urmă, contribuie la definirea întregului numit Brașov.

UPDATE apropo de ce zice Armin:

Fotografia de mai jos e făcută tot pe strada Alecu Russo și reprezintă un grilaj împreună cu însemnul fabricii care a produs-o (deci era deja vorba de o fabrică, nu de o breaslă): ALFRED WIDMANN – SCHLOSSENWAAREN UND KOCHHERD-FABRIK – KRONSTADT (BRASSO). Adică lăcătușeria și fabrica de mașini de gătit.

Cadou pentru cine mă citește

Cu ajutorul celor de la „Zile și nopți” Brașov, mă aflu în plăcuta situație de a oferi brașovenilor niscaiva cadouri de decembrie. Să vă explic pe scurt cam despre ce e vorba:

Cea mai recentă invenție a lor este un card de discount, proiect în care au deocamdată doar parteneri din Brașov. Adică suntem pe undeva privilegiați, cică. Cardul costă 100 de lei pe an și oferă posesorului reducerile din lista de aici. Cele mai multe sunt oferite de agenți comerciali din sfera HORECA, dar pe listă se mai găsesc, de exemplu, Filarmonica și Teatrul „Sică Alexandrescu”. Deci, dacă sunteți amatori de beri, pizza, măsline, atenții în oraș, dar și dacă aveți îndeletniciri culturale, sunt foarte mari șansele să găsiți ceva pentru voi. Cei de la revistă spun că lista partenerilor se va extinde continuu și, într-adevăr, de acum zece zile de când am aflat eu de proiect, au apărut parteneri noi. Așa că nu am motive să cred că aceasta nu se va întâmpla și în continuare.

Acum, chestia e că, pe lângă cardul pe care l-am primit eu moca ca blogger influent de subtampa, mai am dreptul să dau cinci carduri cititorilor mei. Cardurile sunt de aceleași tip ca și cele care costă în mod normal 100 de lei, expiră la anul pe 31 decembrie, dar nu costă nimic.

Din păcate, nu pot să organizez vreun concurs pe baza căruia să desemnez cinci câștigători, din următoarele considerente. Am primit de la „Zile și nopți” un singur cod care va fi valabil pentru cinci activări, în loc de cinci coduri unice, așa cum m-aș fi așteptat. Deși nu pun la îndoială buna credință a cititorilor mei, eu nu pot să ofer garanția 100% a faptului că respectivul cod nu va fi folosit de mai multe ori de către unul din cei cinci cărora îl voi divulga și că astfel cineva îndreptățit să îl folosească nu va putea totuși să beneficieze de el.

În concluzie, voi recurge la soluția anarhistă. Voi face codul public și cei mai iuți de mână (și mai norocoși să se nimerească pe blog la momentul potrivit) dintre cei interesați îl vor introduce în formularul de plată online de pe site-ul „Zile și nopți”. După primele cinci comenzi corecte, codul se va invalida. Așa că, dacă vreți cardul cadou, nu mai aveți timp de pierdut.

Introduceți codul CARD-ZILESINOPTI-SUBTAMPA în formularul de plată online (jos, la secțiunea „Coupon code”) și, dacă vă numărați printre primii cinci care o fac, veți primi un card de discount „Zile și nopți” pe numele vostru, cadou pentru că ați trecut pe la noi pe blog. Baftă și viteză vă urez.

Încă o rugăminte: dacă ați reușit să obțineți cardul, lăsați un comentariu să mă bucur și eu că am făcut un bine.

Probabil că am fost destul de vag cu prezentarea cardului, așa că pentru mai multe detalii vă recomand să vizitați www.zilesinopti.ro/card/.

Ce s-a mai schimbat în ultima sută de ani

Brașovenilor le este, cu siguranță, familiară clădirea din imaginea de mai jos. Din 1970 găzduiește Muzeul de Artă al județului Brașov. Destinația inițială a construcției fusese de sediu al Asociației Meseriașilor Sași (Gewerbeverein). După părerea mea este o piesă de arhitectură potrivită pentru zona în care a fost ridicată, în plin centrul Brașovului (actual), fix pe latura nord-estică a cetății. Datează din perioada antebelică (1902), pe când construcțiile se ridicau totuși cu gust și în acord cu stilul dominant al spațiului în care erau clădite.

Muzeul de Artă Brașov

În acea perioadă în care estetica orașului era un principiu de cinste, micul palat se învecina, pe partea dreaptă cum privim noi în fotografie, cu o altă vilă superbă – vila Schuller – care avea o mică grădină  la intrare, fațada fiind puțin mai retrasă de la frontul stradal. În stânga, dincolo de o grădină de vară cu care se învecina direct, se afla impozanta vilă a inginerului Kertsch. Văzut în imagini de epocă – cum sunt cele din partea de jos a site-ului Muzeului de Artă – ansamblul pare o încântare.

Timpurile s-au schimbat, de atunci au trecut două războaie și un regim dictatorial. Iată la ce am ajuns azi:

Bietul palat este sufocat de doi mastodonți paralelipipdici cenușii, moștenire din Epoca de Aur. Vila Kertsch a fost distrusă în război, iar pe locul ei a crescut un alt cenușiu cu pretenții estetice, pe numele său Modarom (nu se vede în imagine), și un hotel comunistoid după un proiect standard al vremurilor. De partea cealaltă, un fel de palat al telefoanelor pe locul cochetei vile Schuller. În prezent acesta este mai mult în părăsire, de când cu desființarea centralei analogice pe care o găzduia, are o curte jalnică în spate pe care cu mare efort ți-o imaginezi ca fiind locul frumos de odinioară. Nu-l dărâmăm?

Doar grădina de vară a mai rămas sub o anumită formă, însă din terasa de la stradă de pe vremuri s-a transformat într-o bombă (boemă, ar zice unii), adăpost pentru beții mizere, undeva în spatele Muzeului. Pentru curioși, intrarea se face prin spațiul îngust dintre Muzeu și hotel.