Ceea ce vreau să povestesc astăzi sunt amintiri îndepărtate nu atât în timp, cât prin posibilitatea redusă ca faptele să se repete prea curând. Mă gândesc la câteva evenimente sportive din viața Brașovului care la momentele respective au fost mult prea ușor uitate, evenimente de nivel european de top care s-au desfășurat la Brașov grație minunatei echipe de handbal feminin pe care a avut-o Rulmentul Brașov între anii 2006 și 2009. haideți să ne gândim puțin altfel: cum ar fi tunat vocile din oraș dacă FC Brașov ar fi ajuns pe parcursul a patru ani să câștige cupa UEFA și să mai ajungă câte o dată în finală, semifinală, respectv sfert de finală? Ei bine, performanțele Rulmentului din perioada menționată sunt comparabile cu fantasmagoria emisă de mine în plan fotbalistic (desigur, comparația este aproximativă pentru că în handbal există patru competiții europene). Și cine își mai amintește? Cine a cântat bucuria unei echipe care pe atunci era fanionul județului Brașov?
Unele din cele mai dragi amintiri ale mele legate de Brașov sunt cele două finale de cupă europeană la care am avut bucuria să asist în Sala Dumitru Popescu-Colibași, la care se adaugă o mulțime de alte meciuri în care am putut să văd la lucru echipe și jucătoare din crema handbalului european. Da, da, finale de cupe europene jucate la Brașov. Și oamenii treceau prin fața sălii ca și cum erau zile obișnuite. Ia gândiți-vă: ce era în oraș dacă se întâmpla așa ceva pe Tineretului? Așa că ar fi bine să notăm câteva date, ca să nu uităm mai târziu.
2006
Rulmentul a jucat finala Cupei Challenge (a patra competiție europeană ca valoare) cu Tomis Constanța. Meciul tur s-a disputat la Brașov și fetele noastre au învins cu 30:22. Deci câștigarea Cupei putea fi deja sărbătorită împreună cu obținerea titlului de campioană națională. Nu cred că mai e nevoie să adaug că sala a fost arhiplină, la fel ca la toate meciurile despre care voi scrie în continuare. În retur, Rulmentul s-a impus la un gol într-un meci fără istorie.
2007
După Cupa Challenge din anul precedent, rulmentistele au urcat cu un pas mai sus, evoluând în cupa EHF (a treia ca valoare din Europa). Tragerea la sorți pentru sferturile de finală ne-a scos în cale o nucă tare, Zvezda Zvenigorod. Amărăciunea perspectivei unei bătăi soră cu moartea a fost compensată de bucuria de a vedea cu ochii mei, în orașul meu, o echipă mare. Rusoaicele au venit la Brașov conduse de temperamentalul Trefilov, un antrenor pe care de mult timp îl știam de la televizor pentru spectacolul pe care îl dă pe marginea terenului. La Brașov a fost însă de nerecunoscut, calm ca un sfinx, probabil pentru că nici echipa sa nu a părut că are nevoie să se întrebuințeze pentru a trece în semifinale. Oricum, să le văd în teren pe marile Poltoratskaya și Polenova a făcut toți banii.
2008
Încă un an, încă un pas: Cupa Cupelor (a doua competiție ca valoare). Două momente ar fi de menționat. Primul, meciul din sferturi cu Krim Ljubljana, o fostă câștigătoare de Liga Campionilor. Slovencele au venit cu o legendă, Ludmila Bodnieva, pe postul de conducător de joc. Al doilea moment remarcabil, finala (o, da, a doua finală de cupă europeană în trei ani, de data asta una mai serioasă decât Cupa Challenge) împotriva norvegiencelor de la Larvik. Aceeași Larvik care anul acesta a jucat semifinală de Liga Campionilor. Ambele meciuri ale finalei au fost pierdute de brașovence, dar măcar am avut ocazia să adulmecăm Cupa, adusă la Brașov pentru decernarea de după meciul retur, jucat în bătrâna noastră sală de pe bulevardul Gării.
2009
Cea mai bună echipă a Rulmentului din acești patru ani. O echipă care, dacă nu ar fi fost sortită destrămării din motive care nu fac obiectul acestei evocări de suflet, avea șanse să ajungă departe. Departe de tot. Să notăm câteva nume: Barbosa, Amariei, Gâlcă, Neagu, Woo, Gogârlă, Horvath. Anul în care toată lumea o vedea drept marea favorită la câștigarea Cupei EHF a fost și anul în care s-a petrecut singura eliminare oarecum surprinzătoare. S-a petrecut în semifinală după o dublă manșă jucată până în ultimul minut împotriva spaniolelor de la Itxaco, cotate mult sub Rulmentul.
2010
Rulmentul se salvează de la retrogradarea în liga a doua în ultima etapă. Ce s-a întâmplat între timp nu contează, pentru că aici păstrăm amintirile frumoase.
Păstrăm amintirea dimineților de marți din săptămâna marilor meciuri când 20-30 de brașoveni somnoroși se îngrămădeau în fața unui gemuleț din lateralul intrării în Sala Sporturilor ca să prindă primele bilete pentru meciul de sâmbătă. Că nu se știe niciodată cât de repede se dau. Rămâne amintirea celor 25-35 de izbucniri pe meci la fiecare gol, a vuietului amplificat de spațiul închis al sălii. Rămâne amintirea unor idolițe (nu știu dacă exită cuvântul ăsta) care părea că nu vor pleca niciodată de la Brașov și a celei mai mari echipe de club pe care a avut-o Brașovul.
Alte amintiri:
I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
V – Casa cu vultur
VI – La „monument”
VII – Magazinul CIBO
