Brasovul personal

Când eram mic de tot, la mine în familie se citea „Gazeta de Transilvania”. Nu cu abonament, ci zi de zi de la chioșc, că se găsea fără probleme. Bineînțeles că eu nu aveam nici în clin, nici în mânecă cu ziarul ăsta sau cu oricare altul. Dar era o prezență constantă în casă. Nu prea îmi plăcea mie cum arăta. Era alb-negru, cuvintele înșirate pe prima pagină sub formă de titluri nu spuneau nimic unui țânc preșcolar care era la vârsta la care e atras în special de culori aprinse. Îmi amintesc însă că lângă titlu scria zi de zi „Fondat la 1838 de George Bariț” sau ceva asemănător. Chestia asta o observam. Nu discut aici cât de corect este ca fostul „Drum Nou” să se revendice de la istorica publicație.

Cu timpul am început să-l răsfoiesc  așa, cam într-o doară. La o adică nu îmi lua tare mult timp să-l parcurg în diagonală zilnic. După încă ceva timp, am început să caut știrile din sport, singurul aspect al presei care mă interesa prin gimnaziu (no, nimeni nu-i perfect), mai ales că se punea accent pe ce se întâmplă prin județ. Ei bine, toată răsfoiala asta neinteresată mi-a lăsat totuși câteva puncte de reper în memorie în ceea ce privește „Gazeta de Transilvania”: editorialele lui Eduard Huidan sub titlul „Chestiunea zilei”, foaia „pentru minte, inimă și literatură”, fel de fel de știri și texte de social, de cultural sau de politic de care îmi amintesc tocmai faptul că nu le citeam niciodată.

Cu timpul, prin familie s-a renunțat mai mult pe nesimțite la obiceiul de a citi „Gazeta” – care între timp a primit câteva pagini color -, eu am început să înțeleg Brașovul altfel, zonele de interes mi s-au mai extins (slavă Domnului!), iar bună parte din presă – sau cel puțin aia care vrea cu tot dinadinsul să-ți sară în ochi – îmi insultă inteligența. Pe fondul tuturor acestor aspecte mi-am amintit astăzi de „Gazetă”. Au trecut ani buni de când nu am mai avut-o în casă, dar parcă mi-am amintit ceva de un ziar cu multe pagini despre Brașovul brașovenilor, nepervertit (ziarul) de mica publicitate care umple jumătate din alte ziare locale. Și mi-am dat seama că mi-ar plăcea să mă reapuc – de fapt pentru prima dată la modul serios – să îl citesc. Mi-am dat seama că ar fi un ziar cu care brașoveanul din mine ar avea mari șanse să rezoneze. În consecință, m-am dus la chioșc, de unde am aflat cu surprindere că nu mai apare „de prin august”. Mi-a cam tăiat tot elanul.

Am ajuns de curând acasă și am intrat pe site-ul „Gazetei”. Am descoperit că ultima ediție, numărul 5746, a apărut pe 26 iunie a.c. În marja de eroare a lui „prin august”. Explicațiile nu le voi da eu, ci vă voi invita să citiți argumentația lui Eduard Huidan, din ultima „Chestiune a Zilei” publicată.

Alte amintiri: I – Troleibuze