Pentru amintirea de azi coborâm către Brașovechi pe strada Lungă până la intersecția cu fosta stradă a Operetei. Pe aici trece unul din drumurile posibile către sau dinspre casă. Celălalt, mai frecventat de către mine, este prin Șirul Livezii. Demult, pe vremea când nu apucasem să trec de multe ori pe acolo pentru simplul motiv că existam de prea puțini ani pe Pământ (vreo trei-patru), cineva din familie s-a gândit să îmi indice, cu grija cu care arăți unui copil ceva ce i-ar putea stârni interesul la acea vârstă, un vultur sculptat la colțul casei dintre cele două străzi. Și de atunci am rămas fixat. De fiecare dată când sunt în preajmă privesc spre vultur. El stă nemișcat, sub turnuleț. Tencuiala s-a mai scurs, strada Operetei a devenit a Bisericii Române, dar vulturul așteaptă de decenii cu aripile deschise un zbor ce nu a început încă, cu capul întors de la lunga stradă, ignorând firele electrice care stau să-i lege picioarele.
Cine știe ce mecanisme ale memoriei au făcut să îmi rămână întipărit acea particulă de timp de acum aproape 20 de ani. Poate că a fost evenimentul care a declanșat interesul meu pentru detalii evidente sau ascunse ale clădirilor pe lângă care trec. Cert e că vulturul casei de pe colț va rămâne primul amănunt de arhitectură pe care l-am conștientizat vreodată.
PS: Astăzi am observat numeroasele simboluri ale strugurelui de la baza ferestrelor.
Alte amintiri:
I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
carmen
13 February, 2010 at 18:37
imi place , si chiar ma mira faptul ca mai au timp sa vada , sa admire si sa scrie despre frumusetea orasului de sub tampa.
[Reply]
Radu
22 February, 2010 at 01:32
Deci foarte da noul layout.
Sanatate, bucurii, posturi si voie neaparat buna.
[Reply]
Luana Reply:
February 22nd, 2010 at 01:45
@Radu, Multam fain! :) Mai umblam pe ici pe colo la el, dar in rest sa fie cum ai zis tu !
[Reply]