Ne-am născut în Braşov şi, fără mari variaţii – Luana a stat un semestru la Copenhaga, iar eu nu am lipsit niciodată din oraş mai mult de 20 de zile consecutive -, ne-am purtat paşii vreme de 22 de ani şi ceva pe aici. Copilărie, adolescenţă, fel de fel de etape ne sunt invariabil legate de acest oraş, fiecare cu sacul ei de amintiri. Şi pentru că mizăm foarte mult pe caracterul personal şi subiectiv al blogului de faţă, m-am gândit să inaugurez o serie de articole intitulată „Amintiri din Braşov” in care să înşirăm în mod absolut aleatoriu mici bucăţele de Braşov adunate la fel de întâmplător din varii perioade de timp. Factorul declanşator al fiecărui episod va fi cel mai probabil memoria involuntară şi nepremeditată. Mici întâmplări semnificative, locuri frecventate cu obstinaţie, trasee urmate sute de zile în şir, anotimpuri, imagini rămase pe retină, din toate sper să construim un conglomerat eterogen care poate ne va face să înţelegem mai bine cum s-a construit Braşovul propriu al fiecăruia, un Braşov personal care probabil că este diferit pentru fiecare locuitor.
Primul episod:
Troleibuze
Este una din cele mai pregnante amintiri pe care o am despre Braşovul copilăriei, poate şi pentru că se întinde pe foarte mulţi ani şi nu se referă la un anumit punct, ci la oraş în totalitate. Îmi amintesc că erau foarte multe troleibuze, atât ca trasee cât şi ca vehicule. Nu pot să spun exact de ce m-a fascinat sistemul de transport electric. Poate pentru că erau nişte vehicule inedite în peisajul rutier, poate mi se părea interesantă geometria deosebit de ordonată pe care reţeaua de contact o desena deasupra străzilor, mult mai organziată decât restul cablurilor electrice aeriene, poate de vină e reţeaua pitorească din Şchei – astăzi dispărută – care purta mastodonţii de 17 metri pe străduţele înguste către capătul de linie din Pe Tocile şi apoi îi cobora în cetate prin deschiderea îngustă a Porţii Şchei. Cert e că am reţinut toate traseele la scurt timp după ce am învăţat să citesc, fără să îmi propun acest lucru în mod expres, la fel ca şi traseele autobuzelor şi al tramvaiului. Însă atenţie: obiectul fascinaţiei mele îl reprezentau prin excelenţă troleibuzele. Nu autobuzele, nu tramvaiele, nu altceva. Urmăream modificările de trasee, iar dacă apăreau la stradă noi achiziţii, le sesizam imediat. Îmi plăcea troleibuzul şi nu prea înţelegeam de ce unii îl huleau. Era silenţios, impunător, şerpuitor, special în felul său, mereu distins de restul participanţilor la trafic.
Mai aproape de zilele noastre am aflat că în anii cei mai fericiţi pentru transportul electric braşovean reţeaua noastră era una din cele mai dense din ţară, cu un număr de trasee comparabil cu Bucureştiul, cu un parc rulant ce trecea bine de 200 de vehicule şi cu câteva planuri de extindere pe masă. La momentul respectiv însă (şcoala primară, gimnaziul şi chiar câţiva ani înainte) nu aveam termenii de comparaţie şi mi se părea ceva obişnuit, ceva ce găseşti cu siguranţă în orice oraş. Abia din 2005, când transportul cu troleibuze a căzut in dizgraţie în Braşov, am realizat amploarea sistemului existent în anii ’90. Am început să caut informaţii despre modele de vehicule, tipuri de elemente de reţea, toate astea în timp ce segmente mari ale reţelei erau dezafectate, iar transportul diesel câştiga teren în faţa celui electric, ecologic.
Pot, aşadar, să vorbesc despre o amintire care se întinde pe 18 ani. Ce a urmat după 2005 a fost însă una din cele mai urâte perioade, în care transportul electric a devenit un mic crâmpei din ceea ce era. Cele două fire paralele au dispărut rând pe rând de pe mai multe străzi şi, partea pe care eu unul am regretat-o cel mai mult, din centrul vechi, din Şchei şi de pe strada Lungă. Acum avem o grămadă de pârâitoare turceşti care ne afumă aerul de munte. Cât despre recomandările UE privind transportul ecologic, ele nu contează nici cât o ceapă degerată în pseudostrategia de dezvoltarea locală.
Dar amintirea rămâne.
Organizaţia non-guvernamentală Transira sustine transportul electric. Am găsit nenumărate fotografii, informaţii, date statistice despre transportul public braşovean pe forumul acestei instituţii, unde thread-ul dedicat judeţului Braşov adună cel mai mare număr de postări după cele refritoare la capitală. Vă recomand cu căldură să îl vizitaţi în cazul în care doriţi să aflaţi mai multe date exacte (nu am vrut să încarc acest articol cu prea multe cifre şi nume proprii).


Silvia demeter-Lowe
19 April, 2010 at 10:52
Super articolul vostru! Si eu sunt unul dintre Brasovenii care am fost uimita sa observ ca atunci cand in intreaga Europa se re-introduce transportul electric, Administratia locala a Brasovului a decis sa distruga retetele troleibuzelor si tramvaielor…
[Reply]