Brasovul personal

În primii ani de după Revoluție îmi plăcea foarte mult să merg într-un punct de belvedere care, din păcate, astăzi este inaccesibil brașoveanului de rând. Acesta se află pe dealul Warthe care domină Livada Poștei și pe care astăzi s-a suprapus ăl mai ăl cartier rezidențial de fițe nelocuit. Ce-i drept, cine l-a construit știa bine ce priveliște va oferi potențialilor blocatari.

Pe atunci eram mic și nu știam multe, dar sigur știam că îmi plăcea enorm cum se vede de acolo toată zona centrului istoric și a Brașovechiului. Nu pierdeam nici o ocazie să trag de mânecă vreun bunic sau vreun părinte ca să mă ducă acolo. Ajungeam din șoseaua care duce în Poiană. Urcam cu mașina până imediat după aliniamentul lung care pornește de la actuala platformă cu steag de deasupra Dealului Romurilor. De acolo, exact din punctul din care se deschide perspectiva celor care urcă pe șosea, mai aveam de pășit câteva sute de metri pe una din cele două variante de drum pietruit care porneau înspre dreapta. De fapt, era unul și același drum, care ocolea vârful dealului. De obicei, era un loc pustiu, dar care oferea o senzație interesantă. Deja te aflai la o cotă superioară centrului orașului, dar încă suficient de aproape încât să savurezi forfota de la picioarele tale, mai aproape decât o poți contempla de pe Tămpa sau de la „parcări”.

În famile locul era botezat „la monument”. Nu știu cât de circulată era formula în rândul restului populației brașovene și desigur că la vârsta aceea o luam de bună, fără să mă întreb care îi este originea. După puțini ani, locul a fost îngrădit, devenind proprietate privată și, după încă o perioadă, au crescut câteva case la „monument”. Tare rău mi-a părut, cu atât mai mult cu cât am descoperit îngrădirea într-o zi în care mersesem cu gândul la o nouă repriză de observare a orașului de pe acel deal. Niciodată nu am mai urcat acolo de atunci.

Cu timpul, întrebarea care trebuia să fie adresată a încolțit în mintea mea și a început să fie trimisă către membrii familiei mele: de ce îi spuneam „la monument”? Răspunsul a fost că exista un plan pentru un mare monument cu temă comunistă care urma să fie construit în acel loc. Nimeni nu a știut să-mi spună exact, dar speculațiile mergeau de la o formă simbolică, până la un Ceaușescu sculptat. Evident că momentul 1989 a anulat proiectul inițial, dar îmi amintesc de câteva puncte de reper montate de institutul „Proiect” Brașov pe care mereu le observam în iarba din vârful dealului. Intuiesc că erau rezultatul măsurătorilor inițiale care au apucat să fie făcute înainte de Revoluție. În plus, drumul care ocolea vârful părea să fie parte integrantă a ansamblului monumental. Îmi pare rău că nici acum nu cunosc adevărul despre monument. Dacă cineva are răspunsuri, i-aș fi tare recunoscător.

Ca variațiune pe aceeași temă, îmi mai amintesc de un monument comunist care a apucat să fie ridicat și care îl reprezenta pe ostașul sovietic. Era amplasat în parcul central. O imagine din vremea comunismului cu monumentul poate fi găsită în acest articol. Este prima fotografie în sensul citirii textului. Nu am apucat să văd statuia în sine, ci doar soclul de marmură care a mai dăinuită scurtă vreme după schimbarea de regim.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
V – Casa cu vultur