RSS
 

Author Archive

Amintiri despre Brașov VIII: La handbal

04 Jun

Ceea ce vreau să povestesc astăzi sunt amintiri îndepărtate nu atât în timp, cât prin posibilitatea redusă ca faptele să se repete prea curând. Mă gândesc la câteva evenimente sportive din viața Brașovului care la momentele respective au fost mult prea ușor uitate, evenimente de nivel european de top care s-au desfășurat la Brașov grație minunatei echipe de handbal feminin pe care a avut-o Rulmentul Brașov între anii 2006 și 2009. haideți să ne gândim puțin altfel: cum ar fi tunat vocile din oraș dacă FC Brașov ar fi ajuns pe parcursul a patru ani să câștige cupa UEFA și să mai ajungă câte o dată în finală, semifinală, respectv sfert de finală? Ei bine, performanțele Rulmentului din perioada menționată sunt comparabile cu fantasmagoria emisă de mine în plan fotbalistic (desigur, comparația este aproximativă pentru că în handbal există patru competiții europene). Și cine își mai amintește? Cine a cântat bucuria unei echipe care pe atunci era fanionul județului Brașov?

Unele din cele mai dragi amintiri ale mele legate de Brașov sunt cele două finale de cupă europeană la care am avut bucuria să asist în Sala Dumitru Popescu-Colibași, la care se adaugă o mulțime de alte meciuri în care am putut să văd la lucru echipe și jucătoare din crema handbalului european. Da, da, finale de cupe europene jucate la Brașov. Și oamenii treceau prin fața sălii ca și cum erau zile obișnuite. Ia gândiți-vă: ce era în oraș dacă se întâmpla așa ceva pe Tineretului? Așa că ar fi bine să notăm câteva date, ca să nu uităm mai târziu.

2006

Rulmentul a jucat finala Cupei Challenge (a patra competiție europeană ca valoare) cu Tomis Constanța. Meciul tur s-a disputat la Brașov și fetele noastre au învins cu 30:22. Deci câștigarea Cupei putea fi deja sărbătorită împreună cu obținerea titlului de campioană națională. Nu cred că mai e nevoie să adaug că sala a fost arhiplină, la fel ca la toate meciurile despre care voi scrie în continuare. În retur, Rulmentul s-a impus la un gol într-un meci fără istorie.

2007

După Cupa Challenge din anul precedent, rulmentistele au urcat cu un pas mai sus, evoluând în cupa EHF (a treia ca valoare din Europa). Tragerea la sorți pentru sferturile de finală ne-a scos în cale o nucă tare, Zvezda Zvenigorod. Amărăciunea perspectivei unei bătăi soră cu moartea a fost compensată de bucuria de a vedea cu ochii mei, în orașul meu, o echipă mare. Rusoaicele au venit la Brașov conduse de temperamentalul Trefilov, un antrenor pe care de mult timp îl știam de la televizor pentru spectacolul pe care îl dă pe marginea terenului. La Brașov a fost însă de nerecunoscut, calm ca un sfinx, probabil pentru că nici echipa sa nu a părut că are nevoie să se întrebuințeze pentru a trece în semifinale. Oricum, să le văd în teren pe marile Poltoratskaya și Polenova a făcut toți banii.

2008

Încă un an, încă un pas: Cupa Cupelor (a doua competiție ca valoare). Două momente ar fi de menționat. Primul, meciul din sferturi cu Krim Ljubljana, o fostă câștigătoare de Liga Campionilor. Slovencele au venit cu o legendă, Ludmila Bodnieva, pe postul de conducător de joc. Al doilea moment remarcabil, finala (o, da, a doua finală de cupă europeană în trei ani, de data asta una mai serioasă decât Cupa Challenge) împotriva norvegiencelor de la Larvik. Aceeași Larvik care anul acesta a jucat semifinală de Liga Campionilor. Ambele meciuri ale finalei au fost pierdute de brașovence, dar măcar am avut ocazia să adulmecăm Cupa, adusă la Brașov pentru decernarea de după meciul retur, jucat în bătrâna noastră sală de pe bulevardul Gării.

2009

Cea mai bună echipă a Rulmentului din acești patru ani. O echipă care, dacă nu ar fi fost sortită destrămării din motive care nu fac obiectul acestei evocări de suflet, avea șanse să ajungă departe. Departe de tot. Să notăm câteva nume: Barbosa, Amariei, Gâlcă, Neagu, Woo, Gogârlă, Horvath. Anul în care toată lumea o vedea drept marea favorită la câștigarea Cupei EHF a fost și anul în care s-a petrecut singura eliminare oarecum surprinzătoare. S-a petrecut în semifinală după o dublă manșă jucată până în ultimul minut împotriva spaniolelor de la Itxaco, cotate mult sub Rulmentul.

2010

Rulmentul se salvează de la retrogradarea în liga a doua în ultima etapă. Ce s-a întâmplat între timp nu contează, pentru că aici păstrăm amintirile frumoase.

Păstrăm amintirea dimineților de marți din săptămâna marilor meciuri când 20-30 de brașoveni somnoroși se îngrămădeau în fața unui gemuleț din lateralul intrării în Sala Sporturilor ca să prindă primele bilete pentru meciul de sâmbătă. Că nu se știe niciodată cât de repede se dau. Rămâne amintirea celor 25-35 de izbucniri pe meci la fiecare gol, a vuietului amplificat de spațiul închis al sălii. Rămâne amintirea unor idolițe (nu știu dacă exită cuvântul ăsta) care părea că nu vor pleca niciodată de la Brașov și a celei mai mari echipe de club pe care a avut-o Brașovul.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
V – Casa cu vultur
VI – La „monument”
VII – Magazinul CIBO

 
 

Dacă privesc în sus…

01 Jun

…văd multe chestii care mă încântă în felul meu naiv. Fără prea multe cuvinte, astăzi o să las fotografiile să vorbească despre fel de fel de detalii interesante pe care le putem observa dacă ridicăm din când în când privirea atunci când ne deplasăm pe străzile Brașovului. Deci, o selecție care nu are pretenția de a fi nici măcar reprezentativă pentru oraș, ci doar o colecție de decupaje vizuale reperate absolut spontan.

 

O aliniere interesantă

18 May

Oarecum în legătură cu articolul „Din parc culese”, mai exact cu discuția din comentarii.

Mai întâi am remarcat acești copaci din parcul cu cimitirul eroilor Revoluției din 1989, cel de lângă Poștă. Ceva nu mi s-a părut în regulă. Prea sunt crescuți pe aleea de asfalt, nu-i așa?

Buuuun. Într-o altă zi am observat absolut întâmplător două aliniamente paralele de copaci din care fac parte și cei doi de mai sus, aliniamente care nu delimitează nici o alee existentă în prezent. Mai mult de atât, culoarul format de cele două șiruri este plasat perfect în prelungirea străzii Republicii, după cum am încercat să arăt în următoarele fotografii. Păcat că panoul acela publicitar cam obturează bună parte din peisaj, dar sper să vă puteți face o idee. Mda, e cam trist că am sesizat această geometrie la mai bine de două decenii de viețuit prin acest oraș, nu?
culoar1culoarSiLuana

Deja toate indiciile mă făceau să cred că aici a existat la un moment dat o altă geometrie a parcului și a aleilor sale, ceea ce până la urmă mi-a fost confirmat de Gruia prin comentariile la articolul despre care vă vorbeam. Concluzia: nu au crescut copacii în mijlocul aleii, ci aleia a crescut în jurul copacilor.

E interesant ce surprize îți poate oferi o privire mai atentă asupra locurilor pe care le frecventezi aproape zilnic și e fascinant cât de la îndemână ne sunt unele dovezi (mărunte) ale vremurilor trecute.

 

Festivalul Filmului European la Brașov

06 May

Încet-încet, Brașovul a ieșit aproape pe nevăzute și fără multe cuvinte de pe harta orașelor cu un raport cât de cât acceptabil al sălilor de cinematograf per număr de locuitori. Rând pe rând și-au încetat activitatea videocinemateca Arta de pe strada Grădinarilor, cinematografele Cosmos din complexul cu același nume (cunoscut drept „Complexul Mare”), Royal (fost Popular) de pe strada Mureșenilor, Astra de lângă Casa Armatei și Patria (cinematograful „de protocol” al Brașovului). Mai avem doar unul din vechile cinematografe – Modern de pe bulevardul Griviței – plus trei săli într-un multiplex din Bartolomeu.

Din fericire, în zilele noastre găsim niște semne palide că filmul ca formă de cultură și de spectacol nu a predat toate armele în fața filmului de sufragerie ca avanpremieră pentru un somn bun. Spun asta pentru că, după ce săptămâna trecută am avut în oraș două zile de film german, aștept cu nerăbdare ultimele patru zile ale săptămânii viitoare (13-16 mai), când la Brașov va poposi Festivalul Filmului European 2010. Și vreau ca aici să accentuez atributul „european”, o categorie mult prea mult ignorată la nivel de mase, deși – urmează o părere personală – în Europa se practică o cinematografie mult mai profundă și de o calitate pe care o găsim mult în fața mediei filmelor de peste Atlantic.

Eu unul îmi doresc să asist la cât mai multe din cele zece proiecții care vor avea loc în orașul nostru la Centrul Cultural „Reduta” și nu pot decât să mă bucur de oportunitățile de a viziona filme de calitate într-o sală de spectacol.

Din datele pe care le am știu că intrarea la filmele de la Brașov va fi gratuită, motiv suficient de bun încât să mă îngrijoreze faptul că nu voi găsi loc. Mai degrabă vreau să spun că îmi place să cred că se vor găsi suficienți amatori încât să fie bătaie pe locurile din sală.

Pentru informații exacte, dincolo de recomandarea total subiectivă pe care v-am făcut-o, vizitați:

 

Din parc culese

27 Apr

Au înflorit copacii și soarele strălucește, deci ar fi o zi numai bună pentru o raită prin parc un pic mai lungă decât de obicei. Motiv pentru care mi-au și încolțit două idei scurte despre Parcul Nicolae Titulescu.

Sculpturi

Undeva aproape de centrul geometric al parcului găsim două prezențe discrete, aproape ascunse de ochii trecătorilor sub frunzele copacilor proaspăt înverziți. Sunt două busturi așezate simetric față de axa longitudinală a parcului, care tind și ele cu fiecare an să capete verdele nobil al sculpturilor patinate.

Unul dintre ele este cel a poetului Ștefan Octavian Iosif, născut la Brașov. Soclul sculpturii este deosbit, având în partea sa frontală un basorelief, iar pe cele două laterale câte un fragment din poeziile sale, „Gorunul lui Horia”, respectiv „Bunica”, la rândul lor ilustrate cu basoreliefuri mai mici.

Celălalt bust, al poetului și epigramistului Cincinat Pavelescu, are un soclu similar, dar fără nici un fel de încrustație. Mai în glumă, mai în serios mă gândesc că și aici ar fi putut apărea un fragment din opera celui reprezentat, poate chiar o epigramă, pe care însuși Pavelescu le asemăna cu niște inscripții. Numele îi este legat de Brașov prin ultimii ani ai vieții sale, petrecuți într-o casă de pe ulița Neagră, actuala stradă Nicolae Bălcescu.

Însă cea mai impunătoare statuie din parc este cea a omului politic și diplomatului Nicolae Titulescu, cel care a făcut o deosebită onoare Brașovului și brașovenilor precizând în testament că dorește să fie îngropat la poalele Tâmpei. Dorința i-a fost îndeplinită abia în 1992, la 51 de ani de la moartea survenită la Cannes, când rămășițele  sale au fost aduse în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Șchei. Fie spus că pe același loc a existat o statuie a lui Stalin.

Copaci

Centrul Pilot de Voluntariat Brașov a avut recent inițiativa de a plasa plăcuțe indicatoare în apropierea copacilor și arbuștilor din specii deosebite. Plăcuțele conțin denumirea științifică și cea populară a speciei. Este un lucru bun pentru că era și păcat să trecem zi de zi pe lângă elemente de floră rarisime în zona noastră fără să știm despre ce e vorba. Că doar n-om fi toți spirite enciclopedice în ale recunoașterii ochiometrice a speciilor. Eu abia dacă știu să deosebesc un fag (că are lemnul alb) și un arțar (că are frunza pe steagul Canadei). Serios vorbind, chiar e lăudabilă acțiunea, despre care am înțeles că s-a desfășurat și în Parcul Gheorghe Dima din Groaveri.