Spatiul este micut, cu maxim vreo 10 mese, ceea ce inseamna ca probabil nu o sa astepti 5 ani dupa mancarea comandata (asa cum am patit la Trattoria del Chianti, mai de mult ce-i drept, dar a stabilit un record). Decorul e “fresh” si mobilierul haios: mesele sunt niste patrate cu colturile rotunjite, la care stai… pe colt. E o solutie ingenioasa pentru spatiul pe care il au.

Initial credeam ca Dieci e pizzerie prin excelenta (Andrei mi-a spus despre inrudirea cu Blue Viking) dar am descoperit ca au de fapt un meniu variat si preturi surprinzator de bune. Chiar daca denumirea oficiala spune “pizza si pasta”, au de asemenea sandwich-uri, supe, preparate din pui, deserturi si probabil mai multe decat imi amintesc eu acum.

Mersesem acolo hotarati sa mancam cate-o pizza dar era cat pe ce sa ne razgandim. Garantam cu mana pe inima ca Prosciutto e Funghi si Bolognese sunt excelente. Pentru pretentiosii acestui sortiment de mancare trebuie sa mentionez ca aluatul e subtire si crocant – ceea ce pentru mine, cel putin, e perfect. Nu uitati de sos, e intr-adevar gustos, nu ketchup ca-n multe alte locuri

Mi-au placut mult serviciile – ospatarita care ne-a servit pe noi e tare simpatica si amabila, o tipa blonda. In plus a durat destul de putin pana am primit mancarea comandata.

Contact

Adresa: Strada Mihai Viteazu 10, Brasov

Telefon: 0268 41 89 93

Program non-stop

Atmosfera, arta si compania

Intrand, vei fi surprins de interiorul atipic al bistroului. Trei bolte mari din caramida rosie impart spatiul in doua sectiuni simetrice, fiecare alcatuita din cate doua nivele. Mesele rotunde raspandite printre bolte, amplasate asa incat sa creeze un spatiu cat mai privat, se gasesc pe nivelul pavajului. De-a lungul laturilor mari mesele sunt ridicate pe doua piedestaluri lungi de lemn si au ca bonus canapele. Totusi, cea mai ravnita masa a fost dintotdeauna cea de la “vitrina”, in special vara cand geamul sta deschis.

Atmosfera obisnuita e placuta, linistita, neintruziva acustic sau vizual. Muzica se aude ca un fundal relaxant care invita la discutie, iar peretii din Bistro ofera mereu noutati: picturi, desene, pasteluri ori fotografii carora li se alatura obiecte decorative mici asezate pe sectiuni scunde de zid, intre mese. In perioada aceasta (nov 2009) expozitia de tablouri e formata din pasteluri cu vaze cu flori si alte naturi statice, iar obiectele decorative sunt seturi de portelan cu cesti si ceainice pictate manual. De aici si partea “de l’Arte”, dar nu numai: vinerea seara puteti asculta muzica live la pian, iar ocazional au loc concerte si piese de teatru – caz in care trebuie sa va faceti rezervare, altfel nicio sansa la vreo masa libera.

De ceva timp observ ca Bistro atrage un anumit tip de clienti, de cele mai multe ori cu o varsta undeva pe la 30 de ani sau peste, atat romani cat si straini – nu turisti, ci persoane care locuiesc pentru o perioada mai lunga in Brasov. E un fel de selectie naturala, inclusiv prin faptul ca trebuie sa cauti localul, nu prea ai cum sa il alegi daca nu stii deja ca e acolo.

Meniul

Meniul nu e foarte bogat, oferta e mai degraba pentru micul dejun respectiv pentru gustari – preparatele sunt foarte bune si ies din tiparul regasit la multe alte localuri de prin centru . Noi am facut o pasiune pentru deserturile Cremeschnitte si Sacher torte. Feluri mai speciale sunt escargotul, paella, fondue-ul (atat cel cu carne cat si desertul “au chocolat”) si supele preparate intr-un fel aparte.

Bauturile in schimb sunt de toate pentru toti: de la sucuri si fresh-uri la vinuri cu preturi foarte bune, inclusiv la carafa si la pahar, sampanie, digestive, cognac-uri si multe altele pe care nu prea le cunosc Adaug specialitatile de cafea si o oferta larga de ceaiuri aromate, cocktailurile si minunatul Kir. Felurile de mancare si bauturile se schimba periodic si in functie de sezon, ele apar separat pe “meniul zilei”.

Legatura personala

Am o relatie mai speciala cu Bistro de l’Arte: am lucrat aici, pe o perioada scurta ce-i drept, acum vreo 4 ani. Atunci nu faceam diferenta intre localul asta si oricare altul din oras – la 17-18 ani nu prea aveam puncte de referinta. Stiu ca o buna perioada dupa ce am terminat lucrul nu prea mai calcam pe acolo. Relativ de curand am inteles locul si l-am redescoperit. E in fiecare seara la concurenta cu Cafeteca in alegerea noastra.

Bistro de l’Arte e situat in Piata Enescu la nr. 11 bis si e deschis luni-sambata de la 9 AM la 00, duminica de la 12 la 00.

Cu si despre Bistro:

Site oficial bistrodelarte.ro

Pagina publica de Facebook

Cafeteca am descoperit-o de curând, când era pe Muresenilor, însă cred că nici nu e deschisă de prea mult timp. O cameră mică în care se găseau puţine locuri, vreo 10, şi două mese micuţe afară. De câteva zile, Cafeteca s-a mutat într-un loc mai mare în care s-a aşezat mai confortabil, mai creativ şi cu la fel de mult farmec în fostul The Corner. Clienţii sunt mai mulţi decât pe Muresenilor, aproape în fiecare seară sunt ocupate cam toate locurile, iar mulţi dintre cei care o frecventează sunt adolescenţi. Asta e pe de o parte bine, pe de alta frustrant: e bine că oamenii apreciază locul, dar ei cam vin în grupuri mari şi ocupă tot

Când am păşit în Cafetecă am intrat într-un spaţiu inundat de aromele cafelei proaspăt râşnită, în care se auzea, pe fundal şi nicidecum dominând atmosfera, muzică franţuzească a anilor 60 şi jazz. “Cozy” descrie cel mai bine senzaţia pe care ne-a lăsat-o vizita acolo. Detaliile neconvenţionale – post-its cu mesaje de la clienţi, desenele realizate în timpul petrecut acolo, câteva cărţi pe un raft, săculeţii de cafea boabe din care poţi cumpăra şi pentru acasă – totul contribuie la o stare de bine, punându-ţi instantaneu un zâmbet pe faţă.

Meniul cuprinde mai ales preparate pe bază de cafea: de la cafea turcească la french press, variaţii cu ciocolată caldă, cafea la ibric sau specialităţi reci. Cafelele sunt grupate în funcţie de modul de preparare, fiecare fiind explicat pe scurt. Dacă ai vreo nelămurire sau nu te-ai hotărât, fetele care prepară şi servesc băuturile îţi vor povesti cu placere cum stă treaba. Uneori cafeaua merge cu un mic desert – noi am încercat buna de Olanda şi croissantele, iar dacă ajungeţi suficient de devreme găsiţi şi desertul zilei. Remarcabile sunt şi preţurile – surprinzător de accesibile.

Cafeteca are un fel propriu de a fi, o atmosferă distinctă de oricare alta pe care am întâlnit-o în oraş, care realizează singură o selecţie a clienţilor, sau cel puţin aşa mi-a lăsat impresia. Nu e genul de loc “trendinez” care să atragă specimene cu ceafă groasă şi nici nu e suficient de centrală să satisfacă nevoia acestora de afişare. E un loc în care vom reveni de fiecare dată cu plăcere… şi cu inima strânsă că poate nu e loc şi pentru noi. Aşa că daţi buzna, dar pe rând

Cafeteca e la colţul dintre Appolonia Hirscher şi (Nicolae Bălcescu) Grigoras Dinicu, în spaţiul ocupat până nu demult de The Corner, şi e deschisă zilnic de la 8 la 24. Sperăm să o găsim neschimbată mult timp de acum încolo.