RSS
 

Archive for the ‘MetaBrasov’ Category

Amintiri despre Brașov VIII: La handbal

04 Jun

Ceea ce vreau să povestesc astăzi sunt amintiri îndepărtate nu atât în timp, cât prin posibilitatea redusă ca faptele să se repete prea curând. Mă gândesc la câteva evenimente sportive din viața Brașovului care la momentele respective au fost mult prea ușor uitate, evenimente de nivel european de top care s-au desfășurat la Brașov grație minunatei echipe de handbal feminin pe care a avut-o Rulmentul Brașov între anii 2006 și 2009. haideți să ne gândim puțin altfel: cum ar fi tunat vocile din oraș dacă FC Brașov ar fi ajuns pe parcursul a patru ani să câștige cupa UEFA și să mai ajungă câte o dată în finală, semifinală, respectv sfert de finală? Ei bine, performanțele Rulmentului din perioada menționată sunt comparabile cu fantasmagoria emisă de mine în plan fotbalistic (desigur, comparația este aproximativă pentru că în handbal există patru competiții europene). Și cine își mai amintește? Cine a cântat bucuria unei echipe care pe atunci era fanionul județului Brașov?

Unele din cele mai dragi amintiri ale mele legate de Brașov sunt cele două finale de cupă europeană la care am avut bucuria să asist în Sala Dumitru Popescu-Colibași, la care se adaugă o mulțime de alte meciuri în care am putut să văd la lucru echipe și jucătoare din crema handbalului european. Da, da, finale de cupe europene jucate la Brașov. Și oamenii treceau prin fața sălii ca și cum erau zile obișnuite. Ia gândiți-vă: ce era în oraș dacă se întâmpla așa ceva pe Tineretului? Așa că ar fi bine să notăm câteva date, ca să nu uităm mai târziu.

2006

Rulmentul a jucat finala Cupei Challenge (a patra competiție europeană ca valoare) cu Tomis Constanța. Meciul tur s-a disputat la Brașov și fetele noastre au învins cu 30:22. Deci câștigarea Cupei putea fi deja sărbătorită împreună cu obținerea titlului de campioană națională. Nu cred că mai e nevoie să adaug că sala a fost arhiplină, la fel ca la toate meciurile despre care voi scrie în continuare. În retur, Rulmentul s-a impus la un gol într-un meci fără istorie.

2007

După Cupa Challenge din anul precedent, rulmentistele au urcat cu un pas mai sus, evoluând în cupa EHF (a treia ca valoare din Europa). Tragerea la sorți pentru sferturile de finală ne-a scos în cale o nucă tare, Zvezda Zvenigorod. Amărăciunea perspectivei unei bătăi soră cu moartea a fost compensată de bucuria de a vedea cu ochii mei, în orașul meu, o echipă mare. Rusoaicele au venit la Brașov conduse de temperamentalul Trefilov, un antrenor pe care de mult timp îl știam de la televizor pentru spectacolul pe care îl dă pe marginea terenului. La Brașov a fost însă de nerecunoscut, calm ca un sfinx, probabil pentru că nici echipa sa nu a părut că are nevoie să se întrebuințeze pentru a trece în semifinale. Oricum, să le văd în teren pe marile Poltoratskaya și Polenova a făcut toți banii.

2008

Încă un an, încă un pas: Cupa Cupelor (a doua competiție ca valoare). Două momente ar fi de menționat. Primul, meciul din sferturi cu Krim Ljubljana, o fostă câștigătoare de Liga Campionilor. Slovencele au venit cu o legendă, Ludmila Bodnieva, pe postul de conducător de joc. Al doilea moment remarcabil, finala (o, da, a doua finală de cupă europeană în trei ani, de data asta una mai serioasă decât Cupa Challenge) împotriva norvegiencelor de la Larvik. Aceeași Larvik care anul acesta a jucat semifinală de Liga Campionilor. Ambele meciuri ale finalei au fost pierdute de brașovence, dar măcar am avut ocazia să adulmecăm Cupa, adusă la Brașov pentru decernarea de după meciul retur, jucat în bătrâna noastră sală de pe bulevardul Gării.

2009

Cea mai bună echipă a Rulmentului din acești patru ani. O echipă care, dacă nu ar fi fost sortită destrămării din motive care nu fac obiectul acestei evocări de suflet, avea șanse să ajungă departe. Departe de tot. Să notăm câteva nume: Barbosa, Amariei, Gâlcă, Neagu, Woo, Gogârlă, Horvath. Anul în care toată lumea o vedea drept marea favorită la câștigarea Cupei EHF a fost și anul în care s-a petrecut singura eliminare oarecum surprinzătoare. S-a petrecut în semifinală după o dublă manșă jucată până în ultimul minut împotriva spaniolelor de la Itxaco, cotate mult sub Rulmentul.

2010

Rulmentul se salvează de la retrogradarea în liga a doua în ultima etapă. Ce s-a întâmplat între timp nu contează, pentru că aici păstrăm amintirile frumoase.

Păstrăm amintirea dimineților de marți din săptămâna marilor meciuri când 20-30 de brașoveni somnoroși se îngrămădeau în fața unui gemuleț din lateralul intrării în Sala Sporturilor ca să prindă primele bilete pentru meciul de sâmbătă. Că nu se știe niciodată cât de repede se dau. Rămâne amintirea celor 25-35 de izbucniri pe meci la fiecare gol, a vuietului amplificat de spațiul închis al sălii. Rămâne amintirea unor idolițe (nu știu dacă exită cuvântul ăsta) care părea că nu vor pleca niciodată de la Brașov și a celei mai mari echipe de club pe care a avut-o Brașovul.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
V – Casa cu vultur
VI – La „monument”
VII – Magazinul CIBO

 
 

Sambata: Plantarea piticilor si FotbalTweetMeet, Duminica: Lecturi Urbane

16 Apr

Se simte ca a venit primavara in Brasov pentru ca weekendurile sunt din ce in ce mai pline. Am placerea sa va invit la urmatoarele actiuni si evenimente:

Sambata, 17 aprilie: Plantarea Piticilor, o actiune de plantare de puieti organizata de 34life. Ideea este transmiterea unei atitudini responsabile fata de natura celor mici prin puterea exemplului. Plantarea  va avea loc la Gradinita Nr. 26 si Scoala Generala Nr. 12. Ora de intalnire pentru cei dornici sa ajute la plantare la Scoala Generala Nr. 12este 10:30 in curtea scolii pe Strada Scolii Nr 16A. Gradinita Nr. 26 – Ora de intalnire pentru cei dornici sa ajute la plantarea de la Gradinita Nr. 26 este 11:00in curtea gradinitei pe Strada Neptun Nr 1 (in spate la Supermarket Profi, langa sectia de Politie)

Tot sambata, la ora 13 avem fotbal tweet meet cu invitati de la bucuresti, un fel de meciul meciurilor pentru twitter :) Detalii gasiti la Bloghita. (pagina e in cache pentru ca nu era disponibil blogul lui cand am scris articolul)

Duminica de la ora 13 va asteptam in Piata Sfatului pentru prima editie de Brasov a Lecturilor Urbane. Avem sute de carti de dat, vor veni si 40 de oameni de la Bucuresti cu 200 de carti de dat. Printre ei se va afla si Adrian Ciubotaru, initiatorul Lecturilor. Detalii pe blogul LU.

Eu o sa fiu la plantare ca participant si la Lecturi ca organizator :) Ne vedem acolo!

 
 

O zi în verde

29 Mar

Și a fost Turnirul Colinei.

În primul weekend al celei de-a 775-a primăveri astronomice a Brașovului, cei de la 34Life au dat startul la acțiunile ecologice pe anul acesta. Pentru început, au reușit să adune vreo trei mâini de oameni (printre care și autorii acestui blog) care au procedat la ecologizarea unei zone a Colinei Universității. Mișcarea s-a petrecut sâmbătă, pe o vreme superbă, între orele 9:30 și 12:30. Noi am participat pentru prima dată la o astfel de ieșire și ne-a plăcut mult de tot, chiar dacă am primit botezul eco culegând gunoaie de pe o pantă suficient de înclinată încât să facă și din greblat o activitate solicitantă. Și dacă se spune că după prima ecologizare, ori te lași, ori mai vrei, noi parcă am mai vrea.

Lumea a fost faină, nici nu mă așteptam altfel de la cetățeni cu astfel de preocupări, munca susținută, iar rezultatele vizibile, cu toate că probabil nu am reușit să adunăm până la ultimul pet (pe cele betonate de cine știe cine sigur nu le-am urnit). Am avut saci (să se fi tot strâns vreo 25), mănuși, greble, apă și pahare. Am avut și jurnaliști care au scris despre noi în Adevărul. Asta la început. Căci spre sfârșit am avut și bucăți de frigidere, o mașină de spălat manuală, plăci cu circuite electronice, un pachet de cărți de joc reconstituit parțial, pantofi cu mușchi (la propriu, din acela de crește pe pietre și trunchiuri) și multe alte lucruri devenite inutile la căminul omului.

Una peste alta, eu m-am simțit util vreme de trei ore, dar am rămas și cu senzația neplăcută că ecologia este o activitate de nișă, întreprinsă doar de un grup de idealiști în luptă cu morile de vânt, mult prea puțini față de câți mă așteptam să văd. Sunt curios cât va dura rezultatul muncii de sâmbătă dimineața.

Pentru detalii mai precise și obiective, vă sugerez să urmăriți 34life.org, unde mă aștept să apară în curând o cronică a evenimentului.

Și a fost Ora Pământului

Sâmbătă seara am stat 60 de minute pe (mai mult sau mai puțin) întuneric, de la 20:30 la 21:30. A fost Ora Pământului, adică acel eveniment simbolic menit să aducă în ochii opiniei publice importanța consumului eficient de energie. Din păcate, autoritățile locale au tratat momentul un pic mai simbolic decât s-ar fi cerut, stingând doar un șir de lampadare în fața Primăriei, unul în fața Prefecturii și pe cele din Piața Sfatului. Strada Republicii, care unește cele trei puncte, beneficia de același iluminat public ca de obicei. Geamurile caselor erau mai degrabă luminate, semn că publicul nu prea e „aware” de lucrurile care nu-l afectează nemijlocit.

Am menționat cuvântul „simbolic” pentru că oricine își dă seama că nu din 60 de minute pe an de stins lumina se va reduce risipa de energie. Important este ca din ce în ce mai mulți dintre noi să fie atenți în fiecare oră din fiecare zi la aparatele care consumă inutil energie. Nu vă cere nimeni să vă spălați cu apă rece, să citiți la lumânare sau să mâncați peștele crud. Desigur că progresele tehnicii există ca să ne bucurăm de ele. Doar încercați să vă gândiți din când în când câte din aparatele alimentate la priză sunt în uz efectiv la un moment dat.

Dar să revenim la Brașov, că doar despre asta ați venit să citiți.

În mijlocul indiferenței general(izat)e, am petrecut o oră plăcută alături de alți oameni preocupați de soarta planetei în jurul fântânii din Piața Sfatului. M-am simțit ca în liceu ascultând folk și Vama Veche cântate la chitară, până când, într-un final, luminile s-au reaprins.

A urmat o duminică ploioasă în care fântânile orașului au pornit pentru prima dată în 2010, iar clopotul din turn și-a reintrat total în drepturi. Dar despre acestea, un pic mai încolo.

 

Amintiri despre Brașov IV: Ziua când au venit americanii

28 Jan

Nu cei care au bombardat vila Kertsch. Alții.

Dacă ar fi să aleg o singur stare  care să ne caracterizeze pe noi, ca popor, în perioada tranziției – despre care am mari dubii că s-ar fi încheiat în realitate -, aceea este naivitatea. Eram niște naivi optimiști care credeam că până la democrație mai e un pas neînsemnat. Trăiam o naivitate combinată cu exaltarea în fața a tot ce înseamnă valori formale sau de fond ale lumii occidentale.

Vorbesc despre tranziția timpurie pentru că întâmplarea a făcut să mă nasc la doi ani și jumătate înainte de schimbarea din 1989. Ca urmare, memoria a început să acumuleze date, evenimente și imagini aproximativ o dată cu zorii noului regim. La naivitatea colectivă se adăuga naivitatea mea de preșcolar și de școlar din ciclul primar, mai târziu. În fond, cele două nu prea aveau nimic în comun.

Unul din momentele semnificative pe care le asociem astăzi anilor ‘90 este intrarea francizei McDonald’s în România. Ne-am înghesuit atunci atrași de ceea ce consideram o frântruă din visul american, de culori, de mirosul de ulei rânced, de libertatea pe care o savuram flămânzi sub forma unui BigMac împachetat în hârtie cerată și a unei porții de cartofi prăjiți cu maioneză.

Am umplut deja trei alineate fără să spun nimic despre Brașov, așa că ar fi bine să trec la ce vreau de fapt. Episodul de astăzi din seria amintirilor va fi despre deschiderea primului fast food McDonald’s din Brașov, cel de la Poienelor colț cu Calea București. Data stelară: iulie 1996.

Pentru început, să ne amintim cum arăta zona în acea perioadă. Mergând dinspre oraș pe Calea București spre Dârste, imediat cum lăsai în urmă intersecția semaforizată (pe atunci) cu bulevardul Saturn și strada Poienelor, părea că orașul se termină. De-a dreapta și de-a stânga drumului, doar câmp și iarăși câmp. Nici urmă de hipermarket sau benzinărie. Doar câteodată, oi sau vaci aduse la păscut. Puțin mai departe, un pod peste calea ferată care intra în uzina Roman și, după încă o bucată bună de mers, cele câteva blocuri și fabrica de bere din Dârste. Așadar, noul bastion al consumerismului se construia la marginea zidurilor înalte ale blocurilor de pe Saturn și Poienelor – ultimul front urban – care apăreau precum o fortăreață gri celor ce se apropiau dinspre Timiș sau Săcele.

Într-o perioadă în care nu prea știam noi ce înseamnă și cu ce se mănâncă strategiile de imagine și de vânzări, oamenii au avut grijă încă din primele zile ale lucrărilor să înfigă doi țăruși de care au prins o pancartă prin care  ne anunțau că acolo se va deschide „pentru Dvs.” un restaurant McDonald’s. Ceea ce nu a făcut decât să amplifice așteptarea tuturor, inclusiv pe a mea. De fapt, acum nici nu știu sigur ce așteptam. Oare ce înțelegeam eu atunci din tot ce se întâmpla? Probabil că eram dornic, ca orice copil, să vânez noi gusturi (nesănătoase), atras probabil și de toată imaginea de prieten al copiilor pe care și-o clădise firma. S-ar zice că mă câștigaseră de client, ca și pe mulți alți kinderi de ieri și de azi care își trăgeau și își trag părinții de mânecă să le ia un Happy Meal. (Nu l-am încercat niciodată.)

Dar iată că a venit și ziua Z. Nerăbdător, m-am îmbarcat cu bunicu’ și bunica în Oltcit și am luat cap compas cel mai căutat punct al zilei. Acolo, ce să vezi? Înăuntru și la mesele de pe terasă nu aveai loc să arunci un ac, la tobogan coada era comparabilă. Așa că ne-am hotărât să trecem pe la McDrive, adică un loc unde îți comanzi și îți primești porția direct în mașină fără să te mai dai jos, după care pleci și o mănânci pe genunchi în mers, în parcare la Timiș sau acasă din farfurii de porțelan. Nici acolo coada nu era mai prejos (ajungea până în stradă), dar măcar nu stăteam în picioare și rândul era oarecum mai ordonat. Am înțeles repede regula: la primul ghișeu comanzi, la al doilea plătești, iar la al treilea îți preiei comanda. Îmi amintesc că am luat ceva pe bază de hamburgeri, cartofi prăjiți și plăcintă cu mere. Plăcinta nu mi-a plăcut și nici acum nu-mi place. Celelalte, treacă-meargă. Le-am mâncat acasă și nu prea mi-au ajuns pe toate măselele.

Cam așa a fost ziua când americanii cu BigMac-ul au intrat în Brașov. Niciodată nu am mai văzut locul la fel de aglomerat. Între timp am înțeles că singurul lucru care îi diferențiază este acela că reușesc să vândă bine niște sandwichuri mici și scumpe. Un fel de aperitive. Totuși, de atunci și până azi am rămas cu o mică plăcere: de a sta pe terasă și de a privi specatcolul zilei. În prim plan, traficul rutier; mai în spate, munții Piatra Mare și Postăvaru. Deschiderea peisajului merită câte un McChicken din când în când.

De atunci, multe alte mărci de renume au apărut în Brașov, dar nici una nu a produs emulația din prima zi a McDonald’s-ului. Astăzi cunoaștem o saturație atât de mare de denumiri de magazine, cârciumi, benzinării și hipermarketuri încât nimic nu ne mai impresionează. Și nici eu nu mai am mintea și timpul liber de la 9 ani ca să mă entuziasmez de toate.

PS: În curtea McDonald’s-ului din „Steagu” există singurul vagon de tramvai rămas pe teritoriul Brașovului. Este un vagon motor (mai are și pantograful) Duewag folosit ca loc pentru petreceri de zile de naștere ale prichindeilor.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă

 
 

Șase litere sub stânci

24 Jan

Când au agățat cele șase litere pe Tâmpa m-am întrebat: la ce bun? E aproape ca pe vremuri, când au scris STALIN cu brazi printre foioase pe un întreg versant al Tâmpei. Acum nici nu s-au sinchisit să-i pună virgulă lui Ș. Dacă te uiți mai jos, în labirint, orice stradă are numele afișat de zeci de ori de-a lungul ei. De te rătăcești, e lucru cu folos. Arunci un ochi pe o tăbliță și afli unde ești. Așa am înțeles la ce e bun să scrii BRASOV deasupra urbei. Pentru cine nu știe în ce oraș a nimerit.

Cu textulețul acesta particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema, despre care am aflat prin intermediul textului înscris de Alpha.