RSS
 

Archive for the ‘Pe afara’ Category

Dacă privesc în sus…

01 Jun

…văd multe chestii care mă încântă în felul meu naiv. Fără prea multe cuvinte, astăzi o să las fotografiile să vorbească despre fel de fel de detalii interesante pe care le putem observa dacă ridicăm din când în când privirea atunci când ne deplasăm pe străzile Brașovului. Deci, o selecție care nu are pretenția de a fi nici măcar reprezentativă pentru oraș, ci doar o colecție de decupaje vizuale reperate absolut spontan.

 

O aliniere interesantă

18 May

Oarecum în legătură cu articolul „Din parc culese”, mai exact cu discuția din comentarii.

Mai întâi am remarcat acești copaci din parcul cu cimitirul eroilor Revoluției din 1989, cel de lângă Poștă. Ceva nu mi s-a părut în regulă. Prea sunt crescuți pe aleea de asfalt, nu-i așa?

Buuuun. Într-o altă zi am observat absolut întâmplător două aliniamente paralele de copaci din care fac parte și cei doi de mai sus, aliniamente care nu delimitează nici o alee existentă în prezent. Mai mult de atât, culoarul format de cele două șiruri este plasat perfect în prelungirea străzii Republicii, după cum am încercat să arăt în următoarele fotografii. Păcat că panoul acela publicitar cam obturează bună parte din peisaj, dar sper să vă puteți face o idee. Mda, e cam trist că am sesizat această geometrie la mai bine de două decenii de viețuit prin acest oraș, nu?
culoar1culoarSiLuana

Deja toate indiciile mă făceau să cred că aici a existat la un moment dat o altă geometrie a parcului și a aleilor sale, ceea ce până la urmă mi-a fost confirmat de Gruia prin comentariile la articolul despre care vă vorbeam. Concluzia: nu au crescut copacii în mijlocul aleii, ci aleia a crescut în jurul copacilor.

E interesant ce surprize îți poate oferi o privire mai atentă asupra locurilor pe care le frecventezi aproape zilnic și e fascinant cât de la îndemână ne sunt unele dovezi (mărunte) ale vremurilor trecute.

 

Bulevardul Victoriei

21 Apr

Mă gândeam în ultimul timp că pe acest blog am pedalat cu preponderență pe zona orașului vechi, adică pe aceea recunoscută ca fiind turistică prin excelență. Și totuși, viața de brașovean nu se desfășoară doar în acest areal totuși restrâns raportat la suprafața întregului oraș, mărită substanțial în ultimii ani. Există locuri care își spun povestea ascultată de mult mai puțini, fie ea scrisă în anii comunismului. Am tot chibzuit asupra cărui spațiu din afara celui acceptat ca fiind „centru” să mă aplec pentru a-i consacra câteva rânduri. După o deliberare mai mult sau mai puțin justă, am ales bulevardul Victoriei, una din cele doar zece străzi brașovene cu rang de bulevard.

În primul rând, am observat că Victoriei este una din cele mai drepte străzi din oraș. Construit pentru a evoca victoria socialismului (asupra poporului, cum îi place lui tata să zică), după cum îi spune și numele, bulevardul are un aer maiestuos accentuat în zilele însorite, cu multe spații verzi, trei benzi pe fiecare sens de circulație al părții carosabile cu rond de flori care separă sensurile și trotuar dublu pe una din părți (foto 17). Ochiul va sesiza imediat aliniamentul creat de această arteră cu clădirea gării și turnul fostei uzine Tractorul care până de curând avea sigla UTB în vârf.

Până în a doua jumătate a anilor ‘80, bulevardul Victoriei era mai lung decât în prezent. Asta deoarece înainte de acel moment organizarea urbanistică a zonei denumită acum „centrul civic” era mult diferită de cea actuală, fără semicercul descris de bulevardul Kogălniceanu. Astfel, Victoriei se prelungea până în zona unde – cu aproximație – se află astăzi parcarea din spatele sediului principal al BRD Brașov. Acolo, bulevardul Victoriei se intersecta cu strada Hărmanului, la rândul său mai lungă decât în prezent.

În paranteză fie spus, bulevardul 15 Noiembrie și strada Hărmanului constituiau un aliniament perfect, ceea ce poate fi observat în continuare, de exemplu pe Google Earth. Acum, dreapta este întreruptă de forma cvasi-circulară a parcului din centrul civic. Până la amenajarea parcării menționate mai sus, cu puțină atenție se puteau observa câteva borduri care alcătuiau capătul rondului de flori aflat odinioară pe axul bulevardului Victoriei, chiar în intersecția cu Hărmanului. Îmi pare rău că nu am avut inspirația să fac atunci câteva fotografii cu locul.

Pe bulevardul Victoriei putem întâlni câteva locuri cu nume adânc întipărite în conștiința brașoveanului. Aproape de gară, se află vechiul restaurant Rapid (foto 3), care și astăzi păstrează același aer proletar cu miros de mici proaspeți la grătar din vremurile când a fost creat probabil ca loc de alimentație pentru cei aflați în tranzit pe calea ferată. Numele „Rapid” nu e întâmplător. Pe cealaltă parte a străzii, tot în jumătatea apropiată de gară, se află blocul Dacia (foto 1 și 2). Nu cunosc exact originea denumirii, dar cert este că îmi amintesc numele scris pe un firmament deasupra blocului. Până în primul deceniu de după revoluție, la parterul unui bloc de pe această arteră funcționa galeria de artă „Victoria”. Însă unul din cele mai definitorii elemente constituente ale bulevardului Victoriei îl reprezintă blocurile cu mozaic de pe partea stângă cum vii dinspre gară (foto 4-10). Din păcate, ele sunt amenințate de moda izolărilor termice, iar unul din ele (primul dinspre gară) a fost deja sacrificat. Păcat, de asemenea, că fiecare din cele șase mozaicuri rămase vine pachet cu câte un grafitti, marcă a unei pretinse forme de cultură, de fapt teribilsme gratuite.

Parcurgând bulevardul de la un capăt la celălalt se observă că aici s-a manifestat un interes evident către amenajarea în detaliu a unui spațiu urbanistic, începând cu spațiile verzi pe care le menționam în primul paragraf, trecând prin locurile amenajate pentru bănci (foto 11, 12), scările de acces către clădirile și străzile adiacente (foto 14, 15) și încheind cu gurile de ventilație (cred că asta sunt) (foto 16).

Privind zona de sus, se poate vedea că bulevardul Victoriei a creat o ruptură în liniile generale ale geometriei străzilor și clădirilor preexistente. În foto 19, care reprezintă o captură din Google Earth, se observă că orientarea blocurilor nou-construite (marcate de mine cu galben), la fel ca și direcția bulevardului (cu roșu) nu coincid cu nimic din împrejurimi. De la nivelul străzii, acest lucru nu se observă pentru că înălțimea blocurilor de pe Victoriei o depășeșete pe cea a blocurilor mai vechi cu acoperiș de țiglă și, cu atât mai mult, pe cea a caselor. Totuși, un intrus în arhitectura bulevardului apare undeva la jumătatea sa. Blocul din foto 18, indicat cu săgeată albastră în foto 19, este o rămășiță a perioadei ante-Victoriei, când aparținea de ansamblul de construcții care deservea fostul nod feroviar Brașov. Se observă orientarea oblică față de restul blocurilor – dată de direcția vechii căi ferate care venea dinspre strada Hărmanului – și asemănarea cu unele blocuri aflate în spatele pieței Dacia.

Cam asta despre bulevardul Victoriei, despre care s-ar putea spune printr-un clișeu, dacă transportul feroviar ar fi mai utilizat în România, că reprezintă poarta de intrare în oraș.

 
12 Comments

Posted in Pe afara

 

Au pornit fântânile

30 Mar

După luni bune de iarnă, în cel mai recent sfârșit de săptămână au fost repornite fântânile și țâșnitorile din oraș. Dacă în miez de august probabil că aș fi trecut prin Piața Sfatului fără să bag în seamă nepretențioasele jocuri de apă ca urmare a obișnuinței, astăzi am zăbovit vreme de vreo jumătate de oră așezat pe dalele din jurul fântânii. Și chiar mi-am zis că nu mai făcusem asta tare de demult. M-am bucurat de stropii răcoroși aduși periodic de vânt dinspre fântână, am privit brașovenii ieșiți la promenadă în număr mare pentru o marți după-amiază și am ascultat cele cinci bătăi de la five o’clock ale clopotului Casei Sfatului. Puțin mai încolo funcționa și fântâna mică, cea cu apă potabilă numai bună pentru căldura care ne așteaptă peste câteva luni, iar lângă Casa Armatei fântâna Rudolf foșnea și ea de zor. În câteva săptămâni vor reintra în cotidianul neobservat, dar până atunci sigur voi mai cădea de câteva ori, naiv, în contemplarea picăturilor.

 
1 Comment

Posted in Pe afara

 

Pe trepte spre Sf. Martin

02 Mar

Biserica Sfântul Martin (evanghelică) este una din construcțiile care îmi sare în ochi de fiecare dată când privesc pe geamul apartamentului. Aceeași siluetă zveltă alături de casa parohială mult prea galbenă și pătrată. La început îmi servea drept ceas. În urmă cu câțiva ani i-au schimbat ornicul și acum nu prea mai disting acele. Din când în când, atunci când e mai liniște, îi aud clopotul. Același sunet care, vă închipuiți, a devenit extraordinar de familiar după peste două decenii. Aceasta este relația mea de la distanță cu biserica Sfântul Martin, fiecare pe dealul său. Pe dealul ei este o oază de liniște, un loc pitoresc cu case cu grădini și câte un câine sau o pisică picotind. Îmi face plăcere să merg din când în când acolo. Nu ajung foarte des, dar vreau să descopăr biserica și din alte unghiuri decât cel fix pe care îl am de acasă.

În afară de locul în sine, farmecul este dat și de una din căile prin care se poate ajunge acolo. Aceasta este strada Nicolae Filimon, o stradă pe care nu circulă mașini pentru simplul fapt că este alcătuită din trepte. Pornești din strada De Mijloc, pe lângă o casă gălbuie cu turnuleț pe colț, mult ieșit în afară. Colțul casei este chiar la începutul străduței pe care urci. Treci printre grădini și, după nici trei minute, ai ajuns. Te va surprinde cât de rapid vei fi ieșit din tumultul de jos. Biserica va fi neașteptat de aproape, în stânga ta, după ce cu puțin timp înainte îți apărea undeva sus, privind peste tine. O poartă verde metalică te va lăsa să vizitezi cimitirul înțesat de nume germane și maghiare. Stând pe una din băncile de lemn dinăuntru vei vedea Cetățuia și, mai departe, spre dreapta, aliniate turlele bisericii Romano-Catolice, Casei Sfatului și Bisercii Negre, aceasta din urmă undeva strânsă în menghina dealurilor între care s-au așezat întemeietorii Cetății.

Aproape de zona centrului istoric, scările străzii Nicolae Filimon au aura unui loc ascuns pe care nu îl găsești în nici un ghid turistic. Cunoscut de puțini, este un drum scurt și deloc anevoios către o oază de liniște în inima Brașovechiului.

 
4 Comments

Posted in Pe afara