Mă gândeam în ultimul timp că pe acest blog am pedalat cu preponderență pe zona orașului vechi, adică pe aceea recunoscută ca fiind turistică prin excelență. Și totuși, viața de brașovean nu se desfășoară doar în acest areal totuși restrâns raportat la suprafața întregului oraș, mărită substanțial în ultimii ani. Există locuri care își spun povestea ascultată de mult mai puțini, fie ea scrisă în anii comunismului. Am tot chibzuit asupra cărui spațiu din afara celui acceptat ca fiind „centru” să mă aplec pentru a-i consacra câteva rânduri. După o deliberare mai mult sau mai puțin justă, am ales bulevardul Victoriei, una din cele doar zece străzi brașovene cu rang de bulevard.
În primul rând, am observat că Victoriei este una din cele mai drepte străzi din oraș. Construit pentru a evoca victoria socialismului (asupra poporului, cum îi place lui tata să zică), după cum îi spune și numele, bulevardul are un aer maiestuos accentuat în zilele însorite, cu multe spații verzi, trei benzi pe fiecare sens de circulație al părții carosabile cu rond de flori care separă sensurile și trotuar dublu pe una din părți (foto 17). Ochiul va sesiza imediat aliniamentul creat de această arteră cu clădirea gării și turnul fostei uzine Tractorul care până de curând avea sigla UTB în vârf.
Până în a doua jumătate a anilor ‘80, bulevardul Victoriei era mai lung decât în prezent. Asta deoarece înainte de acel moment organizarea urbanistică a zonei denumită acum „centrul civic” era mult diferită de cea actuală, fără semicercul descris de bulevardul Kogălniceanu. Astfel, Victoriei se prelungea până în zona unde – cu aproximație – se află astăzi parcarea din spatele sediului principal al BRD Brașov. Acolo, bulevardul Victoriei se intersecta cu strada Hărmanului, la rândul său mai lungă decât în prezent.
În paranteză fie spus, bulevardul 15 Noiembrie și strada Hărmanului constituiau un aliniament perfect, ceea ce poate fi observat în continuare, de exemplu pe Google Earth. Acum, dreapta este întreruptă de forma cvasi-circulară a parcului din centrul civic. Până la amenajarea parcării menționate mai sus, cu puțină atenție se puteau observa câteva borduri care alcătuiau capătul rondului de flori aflat odinioară pe axul bulevardului Victoriei, chiar în intersecția cu Hărmanului. Îmi pare rău că nu am avut inspirația să fac atunci câteva fotografii cu locul.
Pe bulevardul Victoriei putem întâlni câteva locuri cu nume adânc întipărite în conștiința brașoveanului. Aproape de gară, se află vechiul restaurant Rapid (foto 3), care și astăzi păstrează același aer proletar cu miros de mici proaspeți la grătar din vremurile când a fost creat probabil ca loc de alimentație pentru cei aflați în tranzit pe calea ferată. Numele „Rapid” nu e întâmplător. Pe cealaltă parte a străzii, tot în jumătatea apropiată de gară, se află blocul Dacia (foto 1 și 2). Nu cunosc exact originea denumirii, dar cert este că îmi amintesc numele scris pe un firmament deasupra blocului. Până în primul deceniu de după revoluție, la parterul unui bloc de pe această arteră funcționa galeria de artă „Victoria”. Însă unul din cele mai definitorii elemente constituente ale bulevardului Victoriei îl reprezintă blocurile cu mozaic de pe partea stângă cum vii dinspre gară (foto 4-10). Din păcate, ele sunt amenințate de moda izolărilor termice, iar unul din ele (primul dinspre gară) a fost deja sacrificat. Păcat, de asemenea, că fiecare din cele șase mozaicuri rămase vine pachet cu câte un grafitti, marcă a unei pretinse forme de cultură, de fapt teribilsme gratuite.
Parcurgând bulevardul de la un capăt la celălalt se observă că aici s-a manifestat un interes evident către amenajarea în detaliu a unui spațiu urbanistic, începând cu spațiile verzi pe care le menționam în primul paragraf, trecând prin locurile amenajate pentru bănci (foto 11, 12), scările de acces către clădirile și străzile adiacente (foto 14, 15) și încheind cu gurile de ventilație (cred că asta sunt) (foto 16).
Privind zona de sus, se poate vedea că bulevardul Victoriei a creat o ruptură în liniile generale ale geometriei străzilor și clădirilor preexistente. În foto 19, care reprezintă o captură din Google Earth, se observă că orientarea blocurilor nou-construite (marcate de mine cu galben), la fel ca și direcția bulevardului (cu roșu) nu coincid cu nimic din împrejurimi. De la nivelul străzii, acest lucru nu se observă pentru că înălțimea blocurilor de pe Victoriei o depășeșete pe cea a blocurilor mai vechi cu acoperiș de țiglă și, cu atât mai mult, pe cea a caselor. Totuși, un intrus în arhitectura bulevardului apare undeva la jumătatea sa. Blocul din foto 18, indicat cu săgeată albastră în foto 19, este o rămășiță a perioadei ante-Victoriei, când aparținea de ansamblul de construcții care deservea fostul nod feroviar Brașov. Se observă orientarea oblică față de restul blocurilor – dată de direcția vechii căi ferate care venea dinspre strada Hărmanului – și asemănarea cu unele blocuri aflate în spatele pieței Dacia.
Cam asta despre bulevardul Victoriei, despre care s-ar putea spune printr-un clișeu, dacă transportul feroviar ar fi mai utilizat în România, că reprezintă poarta de intrare în oraș.
-
-
-
(1)
-
-
(2)
-
-
(3)
-
-
(4)
-
-
(5)
-
-
(6)
-
-
(7)
-
-
(8)
-
-
(9)
-
-
(10)
-
-
(11)
-
-
(12)
-
-
(13)
-
-
(14)
-
-
(15)
-
-
(16)
-
-
(17)
-
-
(18)
-
-
(19)