RSS

Category Archives: Pe afară

În aer liber

Strada Alecu Russo

Strada Alecu RussoDe undeva din apropierea piațetei cunoscute drept „a transformatorului” (aceea din capătul străzii Apollonia hirscher, la colț cu Castelului) poți coti pe strada Alecu Russo. Pornește oarecum în prelungirea străzii Cerbului de lângă o cârciumă al cărui nume nu cred că l-am știut vreodată și se termină lângă Pizza Iulia.

Marele avantaj al acestei străduțe constă în faptul că este suficient de îngustă încât să nu încapă mașini. Nu are faima străzii Sforii (chiar și eu am perioade lungi în care uit complet de existența ei), nici nu e la fel de îngustă, dar are ceva aparte. Nu este dreaptă, așa încât există o zonă mică de unde nu poți vedea nici unul din capete. Stând acolo și ignorând grafitti-urile te poți imagina într-o mulțime de locuri, de la un burg german până la o citadelă italiană cu case înghesuite.

Strada Alecu RussoTuriștii nu o caută cu obstinație, de fapt nici ar putea să fie un obiectiv turistic pentru că nu are nici un fel de istorie aparte, nici o curiozitate nu se leagă de acest mic pasaj pietonal. Este doar un loc aparte care îți poate oferi câteva senzații interesante, asta dacă știi să decupezi micile detalii ale lumii secolului 21, cum ar fi câteva coșuri de centrală termică. Aici îți dai seama cât de mult înseamnă absența automobilelor din câmpul vizual. Este mai degrabă un spațiu pentru locuitorul Brașovului, obișnuit cu laitmotivurile de tip Piața Sfatului și Biserica Neagră; un loc numai bun pentru cine vrea să se apuce să exploreze zone mai puțin cunoscute care, până la urmă, contribuie la definirea întregului numit Brașov.

UPDATE apropo de ce zice Armin:

Fotografia de mai jos e făcută tot pe strada Alecu Russo și reprezintă un grilaj împreună cu însemnul fabricii care a produs-o (deci era deja vorba de o fabrică, nu de o breaslă): ALFRED WIDMANN – SCHLOSSENWAAREN UND KOCHHERD-FABRIK – KRONSTADT (BRASSO). Adică lăcătușeria și fabrica de mașini de gătit.

 
8 Comments

Posted by on 9 December 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , ,

A venit frigul, ne putem plimba

Strada Republicii este din nou a trecătorilor. Astăzi, când am trecut dinspre Modarom spre Piața Sfatului, mi-am dat seama cât de plăcut e să mergi pe această promenadă fără să ai grija ocolirii teraselor care răsar primăvara în mijlocul ei. Vinerea trecută a fost cea mai mare ninsoare de până acum în această toamnă. Era 16 octombrie. Pe Republicii încă erau în picioare mai toate terasele, dar pe mese și pe scaune apucase să se prindă un strat de nămete. Interesantă imagine. Între timp cam toți patronii și-au cărăbănit în depozit mobilierul de afară (au mai rămas McDonald’s, La Republique, Mado, Uncle Jack și încă una de sus de tot căreia nu-i știu numele și nici nu mă interesează), iar Corso-ul a redevenit al celor care preferă să admire o Republicii aerisită.

Nu-mi place să o spun, dar terasele de acolo apar primăvara într-un mod neplăcut și invaziv în micro-peisajul urban al zonei. Nimic personal, nimic specific, doar anul acesta a primit toată lumea umbrelele cu „Brașov, probably the best city in the world”. Probably.

Acum mi-e mai mare dragul să umblu pe Republicii. Știu că nu trebuie să ocolesc trei-patru terase dacă mi se năzare să intru într-un magazin de pe partea cealaltă. Până la primăvară mă voi desfăta la fiecare trecere cu aerul curat al străzii și voi spera într-o Republicii cu terase mai integrate într-un sit urban de calitate. Poate ca Bălcescul sibian.

 
5 Comments

Posted by on 24 October 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , , ,

Fântâna Rudolf

Fântâna, aflată în apropierea Casei Armatei, la marginea intersecției străzii Mureșenilor cu bulevarul Eroilor, a fost repusă în valoare în urmă cu câțiva ani. Cel mai inedit aspect legat de acest obiect de artă citadină îl constituie istoria sa. A fost construită în 1903, odată cu darea în folosință a parcului Rudolf. Acest parc era o zonă de promenadă cu foarte multă verdeață. În prezent, cea mai mare parte din suprafața parcului este ocupată de Casa Armatei, construită în 1940, așa că reconstituirea vechiului parc nu ar mai putea fi realizată decât parțial. Fântâna a căzut în dizgrație și uitare spre sfârșitul secolului trecut. Construită din bronz, aceasta a rămas după 1989 la mâna hoților de fier vechi și vreme de mai bine de 15 ani a fost doar o ruină care nu amintea de zilele bune de odinioară. Mărturisesc că și eu am trecut ani în șir pe locul invadat de vegetație neîngrijită fără să știu ce era acolo odinioară. În 2007 a fost identic reconstruită, în lipsa proiectului inițial, pe baza fotografiilor de epocă în care vechea fântână era imortalizată. Vă puteți crea propria voastră părere despre fidelitatea reproducerii privind ultima imagine din galeria de la sfârșitul acestui articol.

Doar după ce fântâna Rudolf a fost reconstruită am realizat importanța ei în peisajul urban al Brașovului, cu atât mai mult cu cât sunt de părere că susurul apei nu trebuie să lipsească din nici o așezare cu pretenții de oraș turistic. Chiar dacă nu agreez din punct de vedere rutier soluția aleasă pentru intersecția din apropierea hotelului Aro, trebuie să recunosc că modificarea peisajului realizată acum doi ani a adus un suflu proaspăt zonei, punând în valoare Casa Armatei, Biblioteca „George Barițiu”, vechea Casă Baiulescu, clădirea Rectoratului Universității Transilvania și fosta vilă Czell (clădirea de pe colțul străzii Mureșenilor opus Rectoratului). Rezultatul demolării unor chioșcuri de tablă de genul celor răsărite în zorii capitalismului postdecembrist îl constituie o zonă largă fără construcții, asemănătoare unei mari piețe, în care fântâna ocupă un loc important, atrăgând privirea din orice punct al acestei zone deschise și de pe orice stradă care intră în sensul giratoriu „de la Rectorat”, așa cum a intrat în limbajul comun.

Pentru conformitate: ultima fotografie a fost preluată din lucrarea „Brașovul de odinioară” de Aristotel Căncescu și Titus Mâzgăreanu și aparține colecției lui Titus Mâzgăreanu.

 
4 Comments

Posted by on 12 October 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , , , , ,

În jurul cetății

Deci am de scris un post de deschidere, corect? Buuun… Ia să vedem cum ar trebui să înceapă un blog despre un Brașov pe care îl simt zi de zi. Cred că ar trebui să scriu despre un ceva care să fie o singură entitate, să fie reprezentativ pentru oraș și despre care să am ceva de spus la modul subiectiv. Dacă aș scrie despre Piața Sfatului, s-ar supăra Biserica Neagră; dacă aș scrie despre Biserica Neagră, s-ar supăra Piața Sfatului; dacă aș scrie despre Republicii sau Poarta Schei, s-ar supăra primele două. Există însă o linie închisă care le adună pe toate în interior – zidurile vechii cetăți. Un patrulater strivit între dealuri care închide o suprafață minusculă față de actuala întindere a orașului, dar care păstrează spiritul a ceea ce era Brașovul la începuturi.

După zidurile de jos

După zidurile de jos

Zidurile nu mai sunt astăzi prezente pe toată lungimea vechiului perimetru, așa că pentru turistul nefamiliarizat cu geografia locului poate fi mai puțin evident momentul în care traversează granița bătrânei cetăți, cel puțin dacă nu o face printr-una din cele (doar) două porți de acces rămase în picioare: Poarta Schei (mai cunoscută) și Poarta Ecaterina (mai frumoasă, dacă e să mă-ntrebi). Un tur la pas pe la periferia vechiului oraș ar putea fi o idee interesantă. Pleci, să zicem, de la bibliotecă pe După Ziduri(le de Jos), prins între o latură bine păstrată a cetății și versantul pe care au fost construite turnurile Alb și Negru. Ajuns în apropierea Maternității, continui periplul pe latura sudică, preferabil prin curtea corpului S al Universității și a Ocolului Silvic. Aici poți vedea rămășițe ale zidurilor și, cel mai important, cele două porți menționate. Ai putea chiar să zăbovești mai mult asupra Porții Ecaterina, care multă vreme mi-a părut a fi defavorizată, zăcând până acum câțiva ani într-o paragină nedreaptă. Îți propun ca în continuare să treci pe sub această poartă, apoi să îți continui drumul de-a lungul laturii sudice, traversând strada Poarta Schei și urmărind din nou linia unei porțiuni conservate de zid – aceea care mărginește arena Liceului cu Program Sportiv. De aici vei continua pe „sub Tâmpa” (sau După Zidurile de Sus) până în dreptul magazinului Star, de unde vei putea urmări traseul vechilor ziduri doar cu ochii minții, latura nordică dispărând în totalitate și lăsând puține urme. Una dintre acestea, vag cunoscută în rândul brașovenilor, este o fâșie de pietre albe care traversează strada Republicii în zona Modarom și care marchează locul pe unde odinioară trecea granița cetății.

Desigur, turul pe care ți-l propun poate fi început din oricare punct al său și parcurs în orice direcție. Nimic nu e bătut în cuie. Cred că plimbarea ar fi un pun prilej pentru a-ți crea o imagine asupra dimensiunilor așezării inițiale. De multe ori mă întreb cum era viața într-un spațiu atât de strâmt mărginit de ziduri și porți care, pe deasupra, se închideau noaptea. Adesea nici nu realizez când ajung de la Rectorat la Maternitate și, da, asta este lungimea pe direcția N-S a cetății. Cu toate astea, mă consider norocos ca după 22 de ani petrecuți în Brașov, mai am entuziasmul să constat zilnic faptul că sunt în cetate și să mă bucur de asta.

 
Leave a comment

Posted by on 4 September 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.