Concert de Advent în compania Jugendbachchor

Jugendbachchor (Corul de Tieret Bach al Bisericii Negre) vă invită duminică, 20 decembrie, cu începere de la ora 18:30, la concertul de Advent ce va avea loc în Biserica Reformată de pe strada C-tin Brâncoveanu nr. 40 (lângă Facultatea de Muzică Braşov).

Informatiile sunt preluate de la Beni Ghegoiu, mai multe detalii gasiti aici. Poate ne vedem acolo Imi place ideea, imi pare rau ca nu am transmis-o mai departe din timp.

La Olimpia m-am dus din pură curiozitate, cu o brumă de speranță că poate totuși o fi ceva ok datorată implicării Clubului Economic German. Nu prea știu eu ce e asta și cu ce se ocupă, dar cuvântul „german” a produs declicul pentru mine. Ei susțineau că târgul este direct inspirat din cel similar de la Nuernberg, care este o adevărată feerie. La o adică, nu mă costa nimic să mă deplasez până acolo (la Olimpia, nu la Nuerenberg), deși era clar din start că nu are cum să rivalizeze cu marile piețe de Crăciun din zona germanică.

Prima dată am fost sâmbătă seara, când îmbulzeala era destul de mare, mai ales că tocmai terminaseră Holografii de cântat. Nu prea mi-a plăcut peisajul oferit de gardienii publici (sau cum le-o mai fi zicând acum) care frecau menta pe la poartă. Bun început. După ce am intrat oarecum în spiritul locului și al momentului, am concluzionat că nu e chiar atât de rău. Vin fiert, bere nemțească (cu gust de Ciucaș), cârnăciori, doi reni micuți (vii) de decor, turtă dulce. Comercianții au fost distribuiți pe căsuțe, fiecare cu denumirea ei specifică. Sunt și căsuțe care se încadrează în așteptările mele inițiale și strică fața târgului, dar făcând media mi-a dat cu plus. Atmosfera e mai mult nemțească decât românească, cel puțin așa am perceput-o eu. S-ar putea să fie și din cauza vinului fiert, folosit strict cu scop profilactic, ținând cont de temperaturile reduse.

Pentru cine e pasionat, la Olimpia funcționează și patinoarul despre care probabil că brașovenii știu deja. Mie îmi place seara, când am observat că obișnuiesc să pună muzică oldie, spre deosebire de timpul zilei, când o dau mai pe house și dance.

Un plus pe care l-am remarcat îl constituie și punerea în valoare din punct de vedere vizual a vechiului Pavilion al Asociației de Patinaj.

Târgul de Crăciun și de Anul Nou Christkindlesmarkt va mai fi deschis până la 5 ianuarie 2010 și se deschide zilnic la ora 11:00. Patinoarul va funcționa, în schimb, până la sfârșitul iernii.

Azi am aflat: Cărturești se va deschide în Brașov în Piața Sfatului la nr. 20 (parcă), în spațiul ocupat anterior de magazinul de decorațiuni interioare Indica. Deocamdata se lucrează intens la amenajare – joi seară la 19 era ceva mișcare pe acolo. Abia aștept sa se deschidă și sper să corespundă așteptărilor.

Între timp, iau in considerare varianta de a lucra acolo. Alte opțiuni nu prea există, and it does sound like a fun job to do.

Târgul are o locație simpatică, în curtea cochetă a Bibliotecii, care trebuie spus că rămâne lună de fiecare dată după plecarea comercianților. Publicul pare să fie deja format (cunosc persoane care merg lună de lună și cumpără câte ceva), iar marfa (nu dintre cele mai ieftine, dar na!, nu o cumperi zilnic) e suficient de variată încât să nu te plictisești căutând preț de vreo 15-20 de minute. Eu mi-am ales azi brânză de burduf de oaie, caș dulce, pâine de mălai, un Muscat Ottonel „Crama Țelna” de prin părțile Transilvaniei, un mușchiuleț împletit tras în niscaiva ierburi și mirodenii plus o bucată de plăcintă cu varză la ieșire. Mi-a mai atras atenția taraba unui domn tare vorbăreț care vindea niște palincă suficient de parfumată încât s-o simți dacă stăteai la coadă la vecinul vecinului.

Cu ocazia târgului – care, fie spus, are loc în ultimul week-end al fiecărei luni – Bistro de l’Arte organizează duminică la prânz un bufet cu produse de la târg. Intrarea costă 25 de lei, o sumă rezonabilă după părerea mea. Cum spuneam, o dată pe lună putem renunța la sandwichul halit pe fugă în pauza de masă pentru un festin relaxat fără ochi ațintiți asupra ceasului, cu feluri savurate pe-ndelete care să ne amintească de faptul că secolul vitezei s-a încheiat de vreo 10 ani.

Site-ul evenimentului (cu denumirea oficiala “Targul de produse traditionale Roadele Pamantului”.) e www.slowfoodbrasov.ro, unde gasiti imagini de la fiecare dintre cele 8 editii precedente si date de contact ale organizatorului.

Expoziţia cuprinde 20 de propuneri de amenajare a diferitelor astfel de spaţii urbane venite din partea unor arhitecţi sau studenţi la Arhitectură. Proiectele, mai mult sau mai puţin complexe, mai mult sau mai puţin realizabile, urmăresc să ofere soluţii pentru punerea în valoare a unor arii precum piaţeta de la intersecţia străzilor George Bariţiu şi Paul Richter, piaţeta transformatorului de pe strada Castelului, strada Johann Gott, strada Băilor, etc. Eu unul aş împărţi propunerile astfel:

-proiecte de complexitate redusă; îmbunătăţiri şi echilibrări arhitecturale ale unor mici spaţii care presupun efort şi resurse minime, dar care au şansa de a produce efecte spectaculoase. Fie că este vorba de igienizarea, iluminarea şi acoperirea legăturii îngustă dintre strada Nicolae Bălcescu şi strada Castelului, fie de plasarea câtorva bănci şi plantarea unor arbori pe strada Johann Gott, ideile mici şi orientate cătra practic sunt de multe ori cele mai apropiate de realizarea efectivă. Dacă se vrea.

-proiecte de complexitate ridicată, fezabile; mă gândesc aici la propunerea de amenajare a unui pietonal de-a lungul zidului de sus al cetăţii, pe partea interioară. Ar fi o alternativă la plimbarea pe sub Tâmpa şi ar pune în valoare un culoar inaccesibil în prezent, un adevărat NoMan’sLand. Alte exemple: diferite soluţii pentru strada Băilor sau pentru piaţeta transformatorului.

-proiecte de complexitate ridicată, futuriste; de fapt e unul singur, care, deşi spectaculos, va rămâne probabil la stadiul de idee o bucată bună de vreme. Este vorba de amenajarea unei esplanade de mari dimensiuni în perimetrul delimitat de Primărie, Poştă, Prefectură, corpul N al Universităţii, clăidrea Modarom şi parc. Nimic senzaţional până la mentionarea faptului că această suprafaţă ar trebui să fie la o cotă inferioară nivelului actual al străzii, iar bulevardul Eroilor să rămână suspendat pe piloni şi să primească un carosabil transparent. Restul vă las să-l vedeţi singuri. Dar şi dacă ar deveni realitate?… Cu menţiunea că aici nu vorbim despre un NoMan’sLand.

Trebuie să recunosc că nu toate propunerile mi-au mers la sufletul meu de braşovean; probabil e şi normal să fie aşa. Am observat că cel mai mare entuziasm mi l-au provocat chiar soluţiile simple, poate şi pentru că le văd cel mai aproape de a trece de planşa arhitectului şi de a deveni realităţi din peisajul braşovean. Pe deasupra, am constatat cu oarecare amărăciune că un laitmotiv regăsit în majoritatea pieselor expuse îl reprezintă problema traficului rutier. Pe unde îi trimitem să meargă cu maşina, unde îi parcăm, etc. Este păcat, pentru că zona vechiului Braşov a devenit mai mult a maşinilor decât a pietonilor, ceea ce nu e normal şi nici bine. Inima oraşului trebuie să rămână a oamenilor şi ar trebui să mai încetăm a face compromisuri în faţa celor patru roţi.

Expoziţia „Intervenţie în Spaţiul Public braşovean. NoMan’sLand-uri urbane” este la Poarta Ecaterina (bonus: am văzut poarta pe dinăuntru) până pe 5 noiembrie 2009 şi este organizată de Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Braşov-Covasna-Harghita.

Programul de vizitare:
luni-joi 16:00-18:00;
vineri-duminică 11:00-17:00

Intrarea este liberă.
Mai multe detalii la faţa locului şi pe spatiulpublicbrasov.ro.

Acestea fiind spuse, nu pot să mă hotărăsc dacă expoziția „Colecții și colecționari” care a avut loc în weekend-ul 12-13 septembrie la Centrul Cultural Reduta a fost o expoziție de jucării, de bijuterii inginerești sau de obiecte de colecție. La fața locului puteai vedea reprezentanți miniaturizați ai cam tuturor tipurilor de vagoane de persoane și locomotive care circulă pe căile ferate de la noi (în special) și de pretutindeni în scheme de culori de ieri și de azi. Printre ele, clasica locomotivă gri produsă la Electroputere după licență elvețiană, vagoane de inter-city, Siemens-ul Desiro (cunoscut popular drept „Săgeata Albastră”). Dintre cele străine, ar fi demne de menționat câteva garnituri în schema originală de culori DB și OBB, un tramvai Tatra și o Skoda Fabia WRC dintr-o dioramă cu temă colaterală, „Raliul”.

Două lucruri am avut de învățat cu siguranță. Primul, că un vagon jegos de accelerat poate deveni o operă de artă atunci când iese din mâna unui constructor de machete. Al doilea, că pentru realizarea unei diorame spectaculoase, mini-vehiculele sunt doar o mică parte din totalitatea de componenete utilizate. În afară de acestea, e nevoie de o cantitate mare de elemente de decor, începând de la gări, bariere, poduri și până la stâne, berbeci care se împung sau berării nemțești cu mese lungi de lemn.

Amploarea unui exponat precum cele care au fost la Reduta te face să înțelegi că aceste jucării pentru oameni mari și mici necesită investiții de timp, spațiu, răbdare și bani. Altfel, vei avea poate doar o locomotivă cu două vagoane într-o vitrină. Poate odată voi avea și eu deschidere pentru așa ceva. Poate atunci când voi fi suficient de mare ca să mă joc.

Linkuri:
Forumul pasionaților de trenuri și trenulețe din România
Centrul Cultural Reduta