Brasovul personal

Au înflorit copacii și soarele strălucește, deci ar fi o zi numai bună pentru o raită prin parc un pic mai lungă decât de obicei. Motiv pentru care mi-au și încolțit două idei scurte despre Parcul Nicolae Titulescu.

Sculpturi

Undeva aproape de centrul geometric al parcului găsim două prezențe discrete, aproape ascunse de ochii trecătorilor sub frunzele copacilor proaspăt înverziți. Sunt două busturi așezate simetric față de axa longitudinală a parcului, care tind și ele cu fiecare an să capete verdele nobil al sculpturilor patinate.

Unul dintre ele este cel a poetului Ștefan Octavian Iosif, născut la Brașov. Soclul sculpturii este deosbit, având în partea sa frontală un basorelief, iar pe cele două laterale câte un fragment din poeziile sale, „Gorunul lui Horia”, respectiv „Bunica”, la rândul lor ilustrate cu basoreliefuri mai mici.

Celălalt bust, al poetului și epigramistului Cincinat Pavelescu, are un soclu similar, dar fără nici un fel de încrustație. Mai în glumă, mai în serios mă gândesc că și aici ar fi putut apărea un fragment din opera celui reprezentat, poate chiar o epigramă, pe care însuși Pavelescu le asemăna cu niște inscripții. Numele îi este legat de Brașov prin ultimii ani ai vieții sale, petrecuți într-o casă de pe ulița Neagră, actuala stradă Nicolae Bălcescu.

Însă cea mai impunătoare statuie din parc este cea a omului politic și diplomatului Nicolae Titulescu, cel care a făcut o deosebită onoare Brașovului și brașovenilor precizând în testament că dorește să fie îngropat la poalele Tâmpei. Dorința i-a fost îndeplinită abia în 1992, la 51 de ani de la moartea survenită la Cannes, când rămășițele  sale au fost aduse în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Șchei. Fie spus că pe același loc a existat o statuie a lui Stalin.

Copaci

Centrul Pilot de Voluntariat Brașov a avut recent inițiativa de a plasa plăcuțe indicatoare în apropierea copacilor și arbuștilor din specii deosebite. Plăcuțele conțin denumirea științifică și cea populară a speciei. Este un lucru bun pentru că era și păcat să trecem zi de zi pe lângă elemente de floră rarisime în zona noastră fără să știm despre ce e vorba. Că doar n-om fi toți spirite enciclopedice în ale recunoașterii ochiometrice a speciilor. Eu abia dacă știu să deosebesc un fag (că are lemnul alb) și un arțar (că are frunza pe steagul Canadei). Serios vorbind, chiar e lăudabilă acțiunea, despre care am înțeles că s-a desfășurat și în Parcul Gheorghe Dima din Groaveri.