A început sezonul castanelor pe caldarâm. Există o perioadă de câteva zile în fiecare an când castanii se scutură și umplu trotuarele/aleile cu o grămadă de castane la început lucioase, apoi din ce în ce mai prăfuite și uscate. În nici un an nu am avut cum să scap din vedere momentul, pentru că legătura mea cu lumea este reprezentată invariant de Șirul Livezii, care are un trotuar mărginit de castani.
Un foșnet violent prin frunze urmat de un pocnet surd pe asfalt, unul înfundat pe iarbă sau unul stringent în creștet. Cam asta îmi este dat să aud de nenumărate ori în aceste zile trecând pe Șirul Livezii (din fericire sunetele stringente au lipsit până acum, deci pot doar să presupun că sunt așa în realitate). După ce mica prăbușire încetează rămâne o frumusețe de castană lucioasă și proaspătă, eventual pe jumătate sau pe de-a-ntregul prinsă în coaja aceea verde și țepoasă. Pe vremuri le luam acasă pe cele mai frumoase, neapărat proaspăt căzute și le țineam până crăpau de uscăciune. Cu timpul am devenit mai grăbit și n-am mai adus acasă, dar azi m-am oprit să le fac câteva fotografii, fiindcă m-am gândit că e păcat să rămână momentul neimortalizat.
Deci, bucurați-vă de castane pe Șirul Livezii, aleea de sub Tâmpa, în parcul Gheorghe Dima (de lângă colegiul „Andrei Șaguna”), pe strada Castanilor (evident) sau pe unde mai găsiți.
-
- Șirul Livezii
Luana
Andrei
