Au înflorit copacii și soarele strălucește, deci ar fi o zi numai bună pentru o raită prin parc un pic mai lungă decât de obicei. Motiv pentru care mi-au și încolțit două idei scurte despre Parcul Nicolae Titulescu.
Sculpturi
Undeva aproape de centrul geometric al parcului găsim două prezențe discrete, aproape ascunse de ochii trecătorilor sub frunzele copacilor proaspăt înverziți. Sunt două busturi așezate simetric față de axa longitudinală a parcului, care tind și ele cu fiecare an să capete verdele nobil al sculpturilor patinate.
Unul dintre ele este cel a poetului Ștefan Octavian Iosif, născut la Brașov. Soclul sculpturii este deosbit, având în partea sa frontală un basorelief, iar pe cele două laterale câte un fragment din poeziile sale, „Gorunul lui Horia”, respectiv „Bunica”, la rândul lor ilustrate cu basoreliefuri mai mici.
Celălalt bust, al poetului și epigramistului Cincinat Pavelescu, are un soclu similar, dar fără nici un fel de încrustație. Mai în glumă, mai în serios mă gândesc că și aici ar fi putut apărea un fragment din opera celui reprezentat, poate chiar o epigramă, pe care însuși Pavelescu le asemăna cu niște inscripții. Numele îi este legat de Brașov prin ultimii ani ai vieții sale, petrecuți într-o casă de pe ulița Neagră, actuala stradă Nicolae Bălcescu.
Însă cea mai impunătoare statuie din parc este cea a omului politic și diplomatului Nicolae Titulescu, cel care a făcut o deosebită onoare Brașovului și brașovenilor precizând în testament că dorește să fie îngropat la poalele Tâmpei. Dorința i-a fost îndeplinită abia în 1992, la 51 de ani de la moartea survenită la Cannes, când rămășițele sale au fost aduse în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Șchei. Fie spus că pe același loc a existat o statuie a lui Stalin.
Copaci
Centrul Pilot de Voluntariat Brașov a avut recent inițiativa de a plasa plăcuțe indicatoare în apropierea copacilor și arbuștilor din specii deosebite. Plăcuțele conțin denumirea științifică și cea populară a speciei. Este un lucru bun pentru că era și păcat să trecem zi de zi pe lângă elemente de floră rarisime în zona noastră fără să știm despre ce e vorba. Că doar n-om fi toți spirite enciclopedice în ale recunoașterii ochiometrice a speciilor. Eu abia dacă știu să deosebesc un fag (că are lemnul alb) și un arțar (că are frunza pe steagul Canadei). Serios vorbind, chiar e lăudabilă acțiunea, despre care am înțeles că s-a desfășurat și în Parcul Gheorghe Dima din Groaveri.
-
- Șt. O. Iosif
-
- Șt. O. Iosif – „Gorunul lui Horia”
-
- Șt. O. Iosif – „Bunica”
-
- Cincinat Pavelescu
-
- Nicolae Titulescu
-
- Duzi albi
-
- Dud alb
Gruia
29 April, 2010 at 20:02
Statuia lui Stalin nu a fost nicidecum în acelaşi loc cu a lui Titulescu. Confuzia provine din faptul că, în 1993, Asociaţia Titulescu (condusă de Adrian Năstase) a luat dintr-un depozit de la Bartolomeu uriaşa statuie a lui Stalin, care se afla acolo de 31 de ani în perfectă stare de conservare, demontată în patru tronsoane, transportând-o către o destinaţie neprecizată, pentru ca mai târziu să aducă în schimbul ei minuscula statuie a lui Titulescu. Justificarea a fost că ar fi fost nevoie de bronzul din statuia lui Stalin pentru a-l turna pe Titulescu. În realitate, constatăm că acesta din urmă n-are nici măcar 20% din cantitatea de bronz pe care o avea Stalin, fiind şi ca realizare artistică de o calitate net inferioară… Există şi supoziţia, foarte plauzibilă, că statuia lui Stalin ar fi fost vândută în afara ţării. Mulţi colecţionari din lume caută aşa o marfă rară.
Prima statuie a lui Stalin, din ghips, a tronat între 1951-1954 în rondul sensului giratoriu care a existat în perioada 1935-1962 în faţa actualei Prefecturi. Între 1954-1962 a fost înlocuită de o a doua statuie, care avea alt amplasament, respectiv pe latura către bulevard a parcului de lângă poştă. Aceasta din urmă era din bronz, de dimensiuni monumentale, şi a ajuns să fie sustrasă braşovenilor în modul amintit mai sus.
În Parcul Central, a mai existat Monumentul Ostaşului Sovietic, în partea dinspre Casa Armatei. El a fost mutat la începutul anilor ‘90 în Cimitirul Eroilor de la Şprenghi.
Parcul în sine a fost amenajat în anii ‘30 şi modificat, în sensul dispariţiei Promenăzii de pe latura sa sudică, prin lucrări făcute în anii 1961 şi 1962. În perioada interbelică au apărut şi busturile încă existente în parc.
[Reply]
Andrei Reply:
April 29th, 2010 at 23:40
@Gruia, Îmi cer scuze pentru inexactitate. Informația o aveam și eu preluată din gură în gură și nu am găsit mijloacele de a o verifica.
Cât despre parcul de lângă poștă, am o curiozitate. A avut vreodată o altă „geografie” a aleilor? Nu de alta, dar am observat un culoar creat de două șiruri de copaci care nu se suprapune pe vreo alee existentă.
[Reply]
Gruia Reply:
April 30th, 2010 at 02:37
@Andrei,
Da, au fost cel puţin trei variante de dispunere a aleilor. În sec. al XIX-lea a existat un paienjeniş de alei cu trasee cvasi-eliptice intersectate. Două şiruri de copaci şi o alee principală flancau pârâul ce venea de pe actuala Str. Republicii, la o oarecare distanţă de actualul bulevard, pe un traseu frânt, trecând prin faţa casei păstrate şi azi la nr. 4. Mai târziu, s-a acoperit pârâul, dar a rămas aleea principală, restul aleilor simplificându-se. În prima jumătate a anilor ‘60, aleea, oblică, destul de lată şi situată în prelungirea Str. Republicii a fost anulată, dar au rămas copacii, iar la interior a apărut acel rond unde este acum crucea. Circulaţia principală s-a reorientat pe noul trotuar lat al bulevardului şi pe o alee paralelă rezultată din modificarea celei vechi. Arborii actuali datează probabil din anii ‘30-’50 şi erau mai mulţi în copilăria mea, ajungând chiar până în faţa teatrului.
Acea alee făcea de fapt legătura dinspre Blumăna către Promenada de Jos, ce avea patru şiruri de arbori dispuşi pe un taluz ce se înălţa cu până la 1,50 m deasupra carosabilului. Deci exista un continuum de spaţii pietonale şi verzi, începând din apropierea Străzii Vlad Ţepeş, până la Livada Poştei şi mai departe, pe “aleea regală”, spre belvederea de la turnuri. Cred că era un parcurs foarte agreabil, demn de un oraş turistic. N-a fost însă pe placul autorităţilor comuniste, care l-au etichetat drept o reminiscenţă burgheză şi au făcut tot posibilul de a schimba lucrurile. Totuşi, funcţia vechii Promenade a fost preluată destul de repede de trotuarul lăţit şi îndreptat al bulevardului, fără însă a mai oferi acea intimitate “decadentă” a frunzişului bogat şi a numeroaselor bănci de odihnă, decorul ideal al idilelor de duminică seara, dintre ofiţeri şi servitoare.
Să explic mai bine fenomenul: înainte-vreme, acesta era locul preferat al “clasei de jos”, în timp ce latura estică a Pieţei Sfatului, numită “corso” era rezervată doar “lumii bune”. Sigur că trebuia curmată această discriminare… În mod ciudat, obiceiul s-a păstrat totuşi aproape nealterat până la începutul anilor ‘70, în ciuda eforturilor activiştilor de partid. După aceea, a cam dispărut biologic lumea bună şi problema s-a rezolvat de la sine.
[Reply]
Andrei Reply:
April 30th, 2010 at 09:03
@Gruia, Foarte interesant. Am aflat iar lucruri noi. Mulțumim.
[Reply]
john
1 May, 2010 at 23:51
Oricum Titulescu nu merita statui. A fost om politic.
[Reply]
neK
3 May, 2010 at 18:57
Uite ca aparem si noi aici…
Ma bucur ca va place initiativa cu placutele… Si in Parcul Dima, vei gasi un arbore numit Platan, are injur de 900 de ani si este imens.
PS : Daca observi disparitia placutelor sa anunti …
[Reply]
Gruia Reply:
May 3rd, 2010 at 22:10
@neK Nu are cum să aibă minunatul platan 900 de ani, poate vreo 120-150. Nu existau platani mai înainte prin aceste locuri. Şi nici nu poate fi vreun copac din zona temperată atât de longeviv. Platanii au fost aduşi şi aclimatizaţi ca arbori ornamentali în secolul al XIX-lea, nu fac parte din flora spontană. De altfel, circumferinţa trunchiului e similară cu a altor platani trecuţi uşor de suta de ani, pe care i-am văzut cândva în zona Timişoara.
[Reply]