Unele din cele mai dragi amintiri ale mele legate de Brașov sunt cele două finale de cupă europeană la care am avut bucuria să asist în Sala Dumitru Popescu-Colibași, la care se adaugă o mulțime de alte meciuri în care am putut să văd la lucru echipe și jucătoare din crema handbalului european. Da, da, finale de cupe europene jucate la Brașov. Și oamenii treceau prin fața sălii ca și cum erau zile obișnuite. Ia gândiți-vă: ce era în oraș dacă se întâmpla așa ceva pe Tineretului? Așa că ar fi bine să notăm câteva date, ca să nu uităm mai târziu.

2006

Rulmentul a jucat finala Cupei Challenge (a patra competiție europeană ca valoare) cu Tomis Constanța. Meciul tur s-a disputat la Brașov și fetele noastre au învins cu 30:22. Deci câștigarea Cupei putea fi deja sărbătorită împreună cu obținerea titlului de campioană națională. Nu cred că mai e nevoie să adaug că sala a fost arhiplină, la fel ca la toate meciurile despre care voi scrie în continuare. În retur, Rulmentul s-a impus la un gol într-un meci fără istorie.

2007

După Cupa Challenge din anul precedent, rulmentistele au urcat cu un pas mai sus, evoluând în cupa EHF (a treia ca valoare din Europa). Tragerea la sorți pentru sferturile de finală ne-a scos în cale o nucă tare, Zvezda Zvenigorod. Amărăciunea perspectivei unei bătăi soră cu moartea a fost compensată de bucuria de a vedea cu ochii mei, în orașul meu, o echipă mare. Rusoaicele au venit la Brașov conduse de temperamentalul Trefilov, un antrenor pe care de mult timp îl știam de la televizor pentru spectacolul pe care îl dă pe marginea terenului. La Brașov a fost însă de nerecunoscut, calm ca un sfinx, probabil pentru că nici echipa sa nu a părut că are nevoie să se întrebuințeze pentru a trece în semifinale. Oricum, să le văd în teren pe marile Poltoratskaya și Polenova a făcut toți banii.

2008

Încă un an, încă un pas: Cupa Cupelor (a doua competiție ca valoare). Două momente ar fi de menționat. Primul, meciul din sferturi cu Krim Ljubljana, o fostă câștigătoare de Liga Campionilor. Slovencele au venit cu o legendă, Ludmila Bodnieva, pe postul de conducător de joc. Al doilea moment remarcabil, finala (o, da, a doua finală de cupă europeană în trei ani, de data asta una mai serioasă decât Cupa Challenge) împotriva norvegiencelor de la Larvik. Aceeași Larvik care anul acesta a jucat semifinală de Liga Campionilor. Ambele meciuri ale finalei au fost pierdute de brașovence, dar măcar am avut ocazia să adulmecăm Cupa, adusă la Brașov pentru decernarea de după meciul retur, jucat în bătrâna noastră sală de pe bulevardul Gării.

2009

Cea mai bună echipă a Rulmentului din acești patru ani. O echipă care, dacă nu ar fi fost sortită destrămării din motive care nu fac obiectul acestei evocări de suflet, avea șanse să ajungă departe. Departe de tot. Să notăm câteva nume: Barbosa, Amariei, Gâlcă, Neagu, Woo, Gogârlă, Horvath. Anul în care toată lumea o vedea drept marea favorită la câștigarea Cupei EHF a fost și anul în care s-a petrecut singura eliminare oarecum surprinzătoare. S-a petrecut în semifinală după o dublă manșă jucată până în ultimul minut împotriva spaniolelor de la Itxaco, cotate mult sub Rulmentul.

2010

Rulmentul se salvează de la retrogradarea în liga a doua în ultima etapă. Ce s-a întâmplat între timp nu contează, pentru că aici păstrăm amintirile frumoase.

Păstrăm amintirea dimineților de marți din săptămâna marilor meciuri când 20-30 de brașoveni somnoroși se îngrămădeau în fața unui gemuleț din lateralul intrării în Sala Sporturilor ca să prindă primele bilete pentru meciul de sâmbătă. Că nu se știe niciodată cât de repede se dau. Rămâne amintirea celor 25-35 de izbucniri pe meci la fiecare gol, a vuietului amplificat de spațiul închis al sălii. Rămâne amintirea unor idolițe (nu știu dacă exită cuvântul ăsta) care părea că nu vor pleca niciodată de la Brașov și a celei mai mari echipe de club pe care a avut-o Brașovul.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
V – Casa cu vultur
VI – La „monument”
VII – Magazinul CIBO

Mai întâi am remarcat acești copaci din parcul cu cimitirul eroilor Revoluției din 1989, cel de lângă Poștă. Ceva nu mi s-a părut în regulă. Prea sunt crescuți pe aleea de asfalt, nu-i așa?

Buuuun. Într-o altă zi am observat absolut întâmplător două aliniamente paralele de copaci din care fac parte și cei doi de mai sus, aliniamente care nu delimitează nici o alee existentă în prezent. Mai mult de atât, culoarul format de cele două șiruri este plasat perfect în prelungirea străzii Republicii, după cum am încercat să arăt în următoarele fotografii. Păcat că panoul acela publicitar cam obturează bună parte din peisaj, dar sper să vă puteți face o idee. Mda, e cam trist că am sesizat această geometrie la mai bine de două decenii de viețuit prin acest oraș, nu?

Deja toate indiciile mă făceau să cred că aici a existat la un moment dat o altă geometrie a parcului și a aleilor sale, ceea ce până la urmă mi-a fost confirmat de Gruia prin comentariile la articolul despre care vă vorbeam. Concluzia: nu au crescut copacii în mijlocul aleii, ci aleia a crescut în jurul copacilor.

E interesant ce surprize îți poate oferi o privire mai atentă asupra locurilor pe care le frecventezi aproape zilnic și e fascinant cât de la îndemână ne sunt unele dovezi (mărunte) ale vremurilor trecute.

Cei care doresc sa participe citind si daruind carti sunt rugati sa vina la intalnirea cu organizatorii la ora 12.20 in fata Bibliotecii Judetene din Livada Postei unde se va stabili exact cum se va proceda, se vor distribui cartile si alte asemenea detalii organizatorice.

Mai multe detalii, linkuri catre poze si articole cu impresii despre prima editie puteti gasi pe blogul oficial al Lecturilor de Brasov.

Daca vreti sa donati carti (beletristica) puteti alege unul dintre punctele de colectare:

• Libraria St.O. Iosif
• Libraria Carturesti
• sediul central al Bibliotecii Judetene
• Anticariatul Aldus (langa Biserica Neagra)

Noi am participat la prima editie (Luana ca organizator, Andrei ca voluntar), am si scris despre ea. Ne veti gasi si de data aceasta la eveniment :) Ne vedem acolo!

Din fericire, în zilele noastre găsim niște semne palide că filmul ca formă de cultură și de spectacol nu a predat toate armele în fața filmului de sufragerie ca avanpremieră pentru un somn bun. Spun asta pentru că, după ce săptămâna trecută am avut în oraș două zile de film german, aștept cu nerăbdare ultimele patru zile ale săptămânii viitoare (13-16 mai), când la Brașov va poposi Festivalul Filmului European 2010. Și vreau ca aici să accentuez atributul „european”, o categorie mult prea mult ignorată la nivel de mase, deși – urmează o părere personală – în Europa se practică o cinematografie mult mai profundă și de o calitate pe care o găsim mult în fața mediei filmelor de peste Atlantic.

Eu unul îmi doresc să asist la cât mai multe din cele zece proiecții care vor avea loc în orașul nostru la Centrul Cultural „Reduta” și nu pot decât să mă bucur de oportunitățile de a viziona filme de calitate într-o sală de spectacol.

Din datele pe care le am știu că intrarea la filmele de la Brașov va fi gratuită, motiv suficient de bun încât să mă îngrijoreze faptul că nu voi găsi loc. Mai degrabă vreau să spun că îmi place să cred că se vor găsi suficienți amatori încât să fie bătaie pe locurile din sală.

Pentru informații exacte, dincolo de recomandarea total subiectivă pe care v-am făcut-o, vizitați:

• pagina oficială a festivalului
• IubescBrașovul.ro

Sculpturi

Undeva aproape de centrul geometric al parcului găsim două prezențe discrete, aproape ascunse de ochii trecătorilor sub frunzele copacilor proaspăt înverziți. Sunt două busturi așezate simetric față de axa longitudinală a parcului, care tind și ele cu fiecare an să capete verdele nobil al sculpturilor patinate.

Unul dintre ele este cel a poetului Ștefan Octavian Iosif, născut la Brașov. Soclul sculpturii este deosbit, având în partea sa frontală un basorelief, iar pe cele două laterale câte un fragment din poeziile sale, „Gorunul lui Horia”, respectiv „Bunica”, la rândul lor ilustrate cu basoreliefuri mai mici.

Celălalt bust, al poetului și epigramistului Cincinat Pavelescu, are un soclu similar, dar fără nici un fel de încrustație. Mai în glumă, mai în serios mă gândesc că și aici ar fi putut apărea un fragment din opera celui reprezentat, poate chiar o epigramă, pe care însuși Pavelescu le asemăna cu niște inscripții. Numele îi este legat de Brașov prin ultimii ani ai vieții sale, petrecuți într-o casă de pe ulița Neagră, actuala stradă Nicolae Bălcescu.

Însă cea mai impunătoare statuie din parc este cea a omului politic și diplomatului Nicolae Titulescu, cel care a făcut o deosebită onoare Brașovului și brașovenilor precizând în testament că dorește să fie îngropat la poalele Tâmpei. Dorința i-a fost îndeplinită abia în 1992, la 51 de ani de la moartea survenită la Cannes, când rămășițele  sale au fost aduse în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Șchei. Fie spus că pe același loc a existat o statuie a lui Stalin.

Copaci

Centrul Pilot de Voluntariat Brașov a avut recent inițiativa de a plasa plăcuțe indicatoare în apropierea copacilor și arbuștilor din specii deosebite. Plăcuțele conțin denumirea științifică și cea populară a speciei. Este un lucru bun pentru că era și păcat să trecem zi de zi pe lângă elemente de floră rarisime în zona noastră fără să știm despre ce e vorba. Că doar n-om fi toți spirite enciclopedice în ale recunoașterii ochiometrice a speciilor. Eu abia dacă știu să deosebesc un fag (că are lemnul alb) și un arțar (că are frunza pe steagul Canadei). Serios vorbind, chiar e lăudabilă acțiunea, despre care am înțeles că s-a desfășurat și în Parcul Gheorghe Dima din Groaveri.

Piata Unirii

pana unde bate?

x

Baritiu

poarta stelara ?

:( nu

În primul rând, am observat că Victoriei este una din cele mai drepte străzi din oraș. Construit pentru a evoca victoria socialismului (asupra poporului, cum îi place lui tata să zică), după cum îi spune și numele, bulevardul are un aer maiestuos accentuat în zilele însorite, cu multe spații verzi, trei benzi pe fiecare sens de circulație al părții carosabile cu rond de flori care separă sensurile și trotuar dublu pe una din părți (foto 17). Ochiul va sesiza imediat aliniamentul creat de această arteră cu clădirea gării și turnul fostei uzine Tractorul care până de curând avea sigla UTB în vârf.

Până în a doua jumătate a anilor ‘80, bulevardul Victoriei era mai lung decât în prezent. Asta deoarece înainte de acel moment organizarea urbanistică a zonei denumită acum „centrul civic” era mult diferită de cea actuală, fără semicercul descris de bulevardul Kogălniceanu. Astfel, Victoriei se prelungea până în zona unde – cu aproximație – se află astăzi parcarea din spatele sediului principal al BRD Brașov. Acolo, bulevardul Victoriei se intersecta cu strada Hărmanului, la rândul său mai lungă decât în prezent.

În paranteză fie spus, bulevardul 15 Noiembrie și strada Hărmanului constituiau un aliniament perfect, ceea ce poate fi observat în continuare, de exemplu pe Google Earth. Acum, dreapta este întreruptă de forma cvasi-circulară a parcului din centrul civic. Până la amenajarea parcării menționate mai sus, cu puțină atenție se puteau observa câteva borduri care alcătuiau capătul rondului de flori aflat odinioară pe axul bulevardului Victoriei, chiar în intersecția cu Hărmanului. Îmi pare rău că nu am avut inspirația să fac atunci câteva fotografii cu locul.

Pe bulevardul Victoriei putem întâlni câteva locuri cu nume adânc întipărite în conștiința brașoveanului. Aproape de gară, se află vechiul restaurant Rapid (foto 3), care și astăzi păstrează același aer proletar cu miros de mici proaspeți la grătar din vremurile când a fost creat probabil ca loc de alimentație pentru cei aflați în tranzit pe calea ferată. Numele „Rapid” nu e întâmplător. Pe cealaltă parte a străzii, tot în jumătatea apropiată de gară, se află blocul Dacia (foto 1 și 2). Nu cunosc exact originea denumirii, dar cert este că îmi amintesc numele scris pe un firmament deasupra blocului. Până în primul deceniu de după revoluție, la parterul unui bloc de pe această arteră funcționa galeria de artă „Victoria”. Însă unul din cele mai definitorii elemente constituente ale bulevardului Victoriei îl reprezintă blocurile cu mozaic de pe partea stângă cum vii dinspre gară (foto 4-10). Din păcate, ele sunt amenințate de moda izolărilor termice, iar unul din ele (primul dinspre gară) a fost deja sacrificat. Păcat, de asemenea, că fiecare din cele șase mozaicuri rămase vine pachet cu câte un grafitti, marcă a unei pretinse forme de cultură, de fapt teribilsme gratuite.

Parcurgând bulevardul de la un capăt la celălalt se observă că aici s-a manifestat un interes evident către amenajarea în detaliu a unui spațiu urbanistic, începând cu spațiile verzi pe care le menționam în primul paragraf, trecând prin locurile amenajate pentru bănci (foto 11, 12), scările de acces către clădirile și străzile adiacente (foto 14, 15) și încheind cu gurile de ventilație (cred că asta sunt) (foto 16).

Privind zona de sus, se poate vedea că bulevardul Victoriei a creat o ruptură în liniile generale ale geometriei străzilor și clădirilor preexistente. În foto 19, care reprezintă o captură din Google Earth, se observă că orientarea blocurilor nou-construite (marcate de mine cu galben), la fel ca și direcția bulevardului (cu roșu) nu coincid cu nimic din împrejurimi. De la nivelul străzii, acest lucru nu se observă pentru că înălțimea blocurilor de pe Victoriei o depășeșete pe cea a blocurilor mai vechi cu acoperiș de țiglă și, cu atât mai mult, pe cea a caselor. Totuși, un intrus în arhitectura bulevardului apare undeva la jumătatea sa. Blocul din foto 18, indicat cu săgeată albastră în foto 19, este o rămășiță a perioadei ante-Victoriei, când aparținea de ansamblul de construcții care deservea fostul nod feroviar Brașov. Se observă orientarea oblică față de restul blocurilor – dată de direcția vechii căi ferate care venea dinspre strada Hărmanului – și asemănarea cu unele blocuri aflate în spatele pieței Dacia.

Cam asta despre bulevardul Victoriei, despre care s-ar putea spune printr-un clișeu, dacă transportul feroviar ar fi mai utilizat în România, că reprezintă poarta de intrare în oraș.

Dupa saptamani de pregatiri, cautare de parteneri, cautat oameni care sa doneze carti, promovat online & offline si facut griji pentru vreme (ploua, nu ploua, ploua?), duminica totul a decurs perfect. Am inceput sa ne intalnim cu voluntarii care veneau sa ne ajute la impartirea cartilor si la transmiterea mesajului inca de la ora 12, cand primii oameni – printre care Stefan, Alexandra si Alex – si-au facut aparitia in fata Bibliotecii. Jumatate de ora mai tarziu eram deja in miscare spre Piata Sfatului, cu cele 200+ de carti primite ca donatii asezate in doua cutii alaturi  e cele 60 de volume oferite de Biserica Neagră (sau mai bine zis Parohia Evanghelică C.A. Brasov) – Caietele Corona si despre Johannes Honterus.

Cu cateva minute inainte de ora 13 au ajuns in Piata cei din Bucuresti, entuziasti si gata sa se apuce de treaba. Ei aveau deja experienta celorlalte editii ale Lecturilor, asa ca stiau perfect ce aveau de facut si cum sa abordeze oamenii. Datorita lor, “biblioteca” de dat s-a mai imbogatit cu inca peste 200 de carti. Am avut beletristica romaneasca si straina: romane, volume de poezie, carti in limba engleza, volume de la Jurnalul National. Adunand toate cartile, alaturi de cele cu care au venit si voluntarii la eveniment, ajungem la aproape 500 de carti oferite astazi brasovenilor.

Daca ati trecut azi pe la pranz prin oras, sigur ati vazut o multime de oameni cu carti in mana: ne-am asezat de jur imprejurul fantanei, atragand clar atentia si curiozitatea trecatorilor. Dupa mai putin de 30 de minute nu era persoana asezata prin zona care sa nu fi primit din partea noastra un volum.

Oamenii

Majoritatea oamenilor cu care am vorbit au fost receptivi spunand ca le place ideea; a existat si o oarecare rezerva fata de noi, probabil naturala in fata asaltului de oameni-care-promoveaza-ceva de care se ciocnesc zi de zi, insa ea s-a risipit odata ce au apucat sa discute cu noi. Multi au recunoscut ca nu au citit de ceva timp, preferand sa se uite la televizor sau sa citeasca informatiile de care au nevoie pe internet. Speram ca i-am facut sa isi schimbe obiceiul macar pentru o zi, “de dragul diversitatii” – vorba Parazitilor.

Am fost intrebati de multe ori: “Cand e urmatoarea actiune?” “Unde vreti sa le tineti data viitoare?” “Credeti ca mai puteti strange atatea carti si pentru viitoarele editii?” Ei bine, nu stim raspunsurile pentru primele doua intrebari, insa carti avem suficiente pentru inca o editie, daca nu chiar doua, a Lecturilor. Nu ne asteptam la o asemenea implicare din proprie initiativa si deschidere a brasovenilor.

Concluzia :)

Tare fain a zis-o Eftimie:

şi #lecturiurbane şi #fotbaltweetmeet – de care am tot vorbit – au fost evenimente organizate pe twitter. Au fost organizate fără bani. Au fost nişte chestii mişto în care nu s-au implicat “autorităţile locale”, “ministerul Turismului” şi alte măgării de genul ăsta. Nici măcar presa nu a băgat în seamă prea serios evenimentul. (…)Chestiile mişto ce se petrec în Braşov au legătură doar cu noi, braşovenii, bucureştenii, vâlcenii, sighişorenii sau buştenenii de treabă. La mai mare!

Asadar, va multumim tuturor celor care ati fost alaturi de noi prin donatii si/sau la eveniment!

Ne vedem data viitoare!

Sambata, 17 aprilie: Plantarea Piticilor, o actiune de plantare de puieti organizata de 34life. Ideea este transmiterea unei atitudini responsabile fata de natura celor mici prin puterea exemplului. Plantarea  va avea loc la Gradinita Nr. 26 si Scoala Generala Nr. 12. Ora de intalnire pentru cei dornici sa ajute la plantare la Scoala Generala Nr. 12este 10:30 in curtea scolii pe Strada Scolii Nr 16A. Gradinita Nr. 26 – Ora de intalnire pentru cei dornici sa ajute la plantarea de la Gradinita Nr. 26 este 11:00in curtea gradinitei pe Strada Neptun Nr 1 (in spate la Supermarket Profi, langa sectia de Politie)

Tot sambata, la ora 13 avem fotbal tweet meet cu invitati de la bucuresti, un fel de meciul meciurilor pentru twitter :) Detalii gasiti la Bloghita. (pagina e in cache pentru ca nu era disponibil blogul lui cand am scris articolul)

Duminica de la ora 13 va asteptam in Piata Sfatului pentru prima editie de Brasov a Lecturilor Urbane. Avem sute de carti de dat, vor veni si 40 de oameni de la Bucuresti cu 200 de carti de dat. Printre ei se va afla si Adrian Ciubotaru, initiatorul Lecturilor. Detalii pe blogul LU.

Eu o sa fiu la plantare ca participant si la Lecturi ca organizator :) Ne vedem acolo!