Brasovul personal

Și a fost Turnirul Colinei.

În primul weekend al celei de-a 775-a primăveri astronomice a Brașovului, cei de la 34Life au dat startul la acțiunile ecologice pe anul acesta. Pentru început, au reușit să adune vreo trei mâini de oameni (printre care și autorii acestui blog) care au procedat la ecologizarea unei zone a Colinei Universității. Mișcarea s-a petrecut sâmbătă, pe o vreme superbă, între orele 9:30 și 12:30. Noi am participat pentru prima dată la o astfel de ieșire și ne-a plăcut mult de tot, chiar dacă am primit botezul eco culegând gunoaie de pe o pantă suficient de înclinată încât să facă și din greblat o activitate solicitantă. Și dacă se spune că după prima ecologizare, ori te lași, ori mai vrei, noi parcă am mai vrea.

Lumea a fost faină, nici nu mă așteptam altfel de la cetățeni cu astfel de preocupări, munca susținută, iar rezultatele vizibile, cu toate că probabil nu am reușit să adunăm până la ultimul pet (pe cele betonate de cine știe cine sigur nu le-am urnit). Am avut saci (să se fi tot strâns vreo 25), mănuși, greble, apă și pahare. Am avut și jurnaliști care au scris despre noi în Adevărul. Asta la început. Căci spre sfârșit am avut și bucăți de frigidere, o mașină de spălat manuală, plăci cu circuite electronice, un pachet de cărți de joc reconstituit parțial, pantofi cu mușchi (la propriu, din acela de crește pe pietre și trunchiuri) și multe alte lucruri devenite inutile la căminul omului.

Una peste alta, eu m-am simțit util vreme de trei ore, dar am rămas și cu senzația neplăcută că ecologia este o activitate de nișă, întreprinsă doar de un grup de idealiști în luptă cu morile de vânt, mult prea puțini față de câți mă așteptam să văd. Sunt curios cât va dura rezultatul muncii de sâmbătă dimineața.

Pentru detalii mai precise și obiective, vă sugerez să urmăriți 34life.org, unde mă aștept să apară în curând o cronică a evenimentului.

Și a fost Ora Pământului

Sâmbătă seara am stat 60 de minute pe (mai mult sau mai puțin) întuneric, de la 20:30 la 21:30. A fost Ora Pământului, adică acel eveniment simbolic menit să aducă în ochii opiniei publice importanța consumului eficient de energie. Din păcate, autoritățile locale au tratat momentul un pic mai simbolic decât s-ar fi cerut, stingând doar un șir de lampadare în fața Primăriei, unul în fața Prefecturii și pe cele din Piața Sfatului. Strada Republicii, care unește cele trei puncte, beneficia de același iluminat public ca de obicei. Geamurile caselor erau mai degrabă luminate, semn că publicul nu prea e „aware” de lucrurile care nu-l afectează nemijlocit.

Am menționat cuvântul „simbolic” pentru că oricine își dă seama că nu din 60 de minute pe an de stins lumina se va reduce risipa de energie. Important este ca din ce în ce mai mulți dintre noi să fie atenți în fiecare oră din fiecare zi la aparatele care consumă inutil energie. Nu vă cere nimeni să vă spălați cu apă rece, să citiți la lumânare sau să mâncați peștele crud. Desigur că progresele tehnicii există ca să ne bucurăm de ele. Doar încercați să vă gândiți din când în când câte din aparatele alimentate la priză sunt în uz efectiv la un moment dat.

Dar să revenim la Brașov, că doar despre asta ați venit să citiți.

În mijlocul indiferenței general(izat)e, am petrecut o oră plăcută alături de alți oameni preocupați de soarta planetei în jurul fântânii din Piața Sfatului. M-am simțit ca în liceu ascultând folk și Vama Veche cântate la chitară, până când, într-un final, luminile s-au reaprins.

A urmat o duminică ploioasă în care fântânile orașului au pornit pentru prima dată în 2010, iar clopotul din turn și-a reintrat total în drepturi. Dar despre acestea, un pic mai încolo.