RSS
 

Pe trepte spre Sf. Martin

02 Mar

Biserica Sfântul Martin (evanghelică) este una din construcțiile care îmi sare în ochi de fiecare dată când privesc pe geamul apartamentului. Aceeași siluetă zveltă alături de casa parohială mult prea galbenă și pătrată. La început îmi servea drept ceas. În urmă cu câțiva ani i-au schimbat ornicul și acum nu prea mai disting acele. Din când în când, atunci când e mai liniște, îi aud clopotul. Același sunet care, vă închipuiți, a devenit extraordinar de familiar după peste două decenii. Aceasta este relația mea de la distanță cu biserica Sfântul Martin, fiecare pe dealul său. Pe dealul ei este o oază de liniște, un loc pitoresc cu case cu grădini și câte un câine sau o pisică picotind. Îmi face plăcere să merg din când în când acolo. Nu ajung foarte des, dar vreau să descopăr biserica și din alte unghiuri decât cel fix pe care îl am de acasă.

În afară de locul în sine, farmecul este dat și de una din căile prin care se poate ajunge acolo. Aceasta este strada Nicolae Filimon, o stradă pe care nu circulă mașini pentru simplul fapt că este alcătuită din trepte. Pornești din strada De Mijloc, pe lângă o casă gălbuie cu turnuleț pe colț, mult ieșit în afară. Colțul casei este chiar la începutul străduței pe care urci. Treci printre grădini și, după nici trei minute, ai ajuns. Te va surprinde cât de rapid vei fi ieșit din tumultul de jos. Biserica va fi neașteptat de aproape, în stânga ta, după ce cu puțin timp înainte îți apărea undeva sus, privind peste tine. O poartă verde metalică te va lăsa să vizitezi cimitirul înțesat de nume germane și maghiare. Stând pe una din băncile de lemn dinăuntru vei vedea Cetățuia și, mai departe, spre dreapta, aliniate turlele bisericii Romano-Catolice, Casei Sfatului și Bisercii Negre, aceasta din urmă undeva strânsă în menghina dealurilor între care s-au așezat întemeietorii Cetății.

Aproape de zona centrului istoric, scările străzii Nicolae Filimon au aura unui loc ascuns pe care nu îl găsești în nici un ghid turistic. Cunoscut de puțini, este un drum scurt și deloc anevoios către o oază de liniște în inima Brașovechiului.

 
4 Comments

Posted in Pe afara

 

Amintiri despre Brașov VI: La „monument”

25 Feb

În primii ani de după Revoluție îmi plăcea foarte mult să merg într-un punct de belvedere care, din păcate, astăzi este inaccesibil brașoveanului de rând. Acesta se află pe dealul Warthe care domină Livada Poștei și pe care astăzi s-a suprapus ăl mai ăl cartier rezidențial de fițe nelocuit. Ce-i drept, cine l-a construit știa bine ce priveliște va oferi potențialilor blocatari.

Pe atunci eram mic și nu știam multe, dar sigur știam că îmi plăcea enorm cum se vede de acolo toată zona centrului istoric și a Brașovechiului. Nu pierdeam nici o ocazie să trag de mânecă vreun bunic sau vreun părinte ca să mă ducă acolo. Ajungeam din șoseaua care duce în Poiană. Urcam cu mașina până imediat după aliniamentul lung care pornește de la actuala platformă cu steag de deasupra Dealului Romurilor. De acolo, exact din punctul din care se deschide perspectiva celor care urcă pe șosea, mai aveam de pășit câteva sute de metri pe una din cele două variante de drum pietruit care porneau înspre dreapta. De fapt, era unul și același drum, care ocolea vârful dealului. De obicei, era un loc pustiu, dar care oferea o senzație interesantă. Deja te aflai la o cotă superioară centrului orașului, dar încă suficient de aproape încât să savurezi forfota de la picioarele tale, mai aproape decât o poți contempla de pe Tămpa sau de la „parcări”.

În famile locul era botezat „la monument”. Nu știu cât de circulată era formula în rândul restului populației brașovene și desigur că la vârsta aceea o luam de bună, fără să mă întreb care îi este originea. După puțini ani, locul a fost îngrădit, devenind proprietate privată și, după încă o perioadă, au crescut câteva case la „monument”. Tare rău mi-a părut, cu atât mai mult cu cât am descoperit îngrădirea într-o zi în care mersesem cu gândul la o nouă repriză de observare a orașului de pe acel deal. Niciodată nu am mai urcat acolo de atunci.

Cu timpul, întrebarea care trebuia să fie adresată a încolțit în mintea mea și a început să fie trimisă către membrii familiei mele: de ce îi spuneam „la monument”? Răspunsul a fost că exista un plan pentru un mare monument cu temă comunistă care urma să fie construit în acel loc. Nimeni nu a știut să-mi spună exact, dar speculațiile mergeau de la o formă simbolică, până la un Ceaușescu sculptat. Evident că momentul 1989 a anulat proiectul inițial, dar îmi amintesc de câteva puncte de reper montate de institutul „Proiect” Brașov pe care mereu le observam în iarba din vârful dealului. Intuiesc că erau rezultatul măsurătorilor inițiale care au apucat să fie făcute înainte de Revoluție. În plus, drumul care ocolea vârful părea să fie parte integrantă a ansamblului monumental. Îmi pare rău că nici acum nu cunosc adevărul despre monument. Dacă cineva are răspunsuri, i-aș fi tare recunoscător.

Ca variațiune pe aceeași temă, îmi mai amintesc de un monument comunist care a apucat să fie ridicat și care îl reprezenta pe ostașul sovietic. Era amplasat în parcul central. O imagine din vremea comunismului cu monumentul poate fi găsită în acest articol. Este prima fotografie în sensul citirii textului. Nu am apucat să văd statuia în sine, ci doar soclul de marmură care a mai dăinuită scurtă vreme după schimbarea de regim.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii
V – Casa cu vultur

 
4 Comments

Posted in Pe afara

 

Despre Durchbruch și apeduct

23 Feb

Ultimele decenii ale secolului XIX au marcat perioada în care zidurile vechii Cetăți a Brașovului au căzut cu cel mai mare „spor”. Dacă se hotăra că e nevoie de o nouă cale de acces în intra muros, se recurgea pur și simplu la demolare și nimeni nu se mai gândea să înalțe porți. Acum ne uităm în urmă cu părere de rău (unii dintre noi) și vedem doar pierderea irecuperabilă a unui monument istoric. În conservatorismul meu încerc totuși să găsesc un echilibru și mă gândesc la ceea ce reprezentau zidurile pentru brașovenii acelor vremuri. Argumentul lor ni-l expune foarte bine Dan Pavalache într-un pasaj din lucrarea sa, „Cronică de Brașov” (editura Haco International, 2008): „[...]mândria sașilor timp de sute de ani pierduse din rostul ei militar, prezența ei fiind doar simbolică. [...] Precum în mai toate orașele Europei medievale, spațiul vital cerut de populația numeroasă și circulația comercială nu-și mai găsea locul între vechile ziduri. [...]Este momentul crucial în care brașovenii se rup de imaginea cetății lor și hotărăsc dărâmarea treptată a zidurilor și bastioanelor.” Utilitatea cetății era evident aproape nulă, iar înclinațiile către păstrarea urmelor timpului erau undeva la coada listei de priorități a comunității. Totuși, ne putem întreba de ce s-au cramponat de acest spațiu când dincolo de zidul nordic se deschidea Depresiunea Brașovului. În aceeași lucrare, Dan Pavalache echilibrează balanța argumentelor și amintește că „multe orașe vechi din occident reușiseră să păstreze burgul medieval, neafectat de evoluția urbanistică modernă”.

Am făcut toată această introducere prea lungă și probabil sforăitoare pentru că astăzi vreau să scriu despre „Durchbruch”-ul („străpungere”, în germană) produs în zidul sud-estic al Cetății. Respectiva trecere a fost realizată în 1893 și este una din cele mai bune mărturii pentru acea schimbare de mentalitate urbanistică de sfârșit de secol XIX. În același an se finalizaseră lucrările la apeductul orașului situat pe promenada de sub Tâmpa, lucrare începută în 1891, realizată după proiectul inginerului Christian Kertsch și care captează cursurile câtorva zeci de pârâiașe din Valea Cetății și Schei, aducând apa aproape de centrul orașului. Locuitorii au sesizat rapid nevoia unei căi scurte către și dinspre captare. Simplu și rapid, problema a fost rezolvată prin dărâmarea unei fracțiuni din zidul cetății. Noua intrare avea marginile neregulate, singurul său scop fiind unul practic, nicidecum estetic. Trecute erau vremurile în care se intra și se ieșea pe porți. Durchbruch-ul vorbește de la sine despre perioada de transformări pe care a cunoscut-o conturul de piatră al bătrânei urbe în acele vremuri.

Ironic este faptul că în prezent zona Durchbruch-ului este una în care zidurile Cetății s-au conservat în mare proporție. De fapt, după mai bine de 110 ani, aceasta a rămas singura străpungere a întregii laturi sud-estice, de la Bastionul Țesătorilor la Bastionul Postăvarilor. În cadrul lucrărilor de restaurare a acestei laturi, desfășurate în primii ani ai secolului XXI, breșa a fost de asemenea îngrijită iar marginile ei au fost îndreptate cu cărămidă roșie. Astăzi, calea de acces către apeductul inginerului Kertsch formează un aliniament lung care începe să urce din strada Castelului pe Suișul Castelului, traversează linia zidurilor prin Durchbruch și se continuă pe trepte până dincolo de marginea pădurii Tâmpei, la apeduct. Este un traseu numai bun pentru o plimbare scurtă, mai ales că peisajul care se deschide în fața privitorului ajuns la promenada de la poala Tâmpei este menit a-l încânta pe acesta.

Apeductul este exploatat și astăzi de cetățeni (vorba vine) aflați în trecere sau care vin în mod expres cu sacoșe întregi de bidoane pentru a se aproviziona cu apa care este mai limpede decât cea care curge la multe robinete de pe întinsul orașului. Aspectul său este însă trist după ce a fost vizitat de niscaiva pretinși artiști ai străzii, de fapt vandali care țin neapărat să își lase urmele trecerii aproape peste tot.

 
10 Comments

Posted in Pe afara

 

Amintiri despre Brașov V: Casa cu vultur

12 Feb

Pentru amintirea de azi coborâm către Brașovechi pe strada Lungă până la intersecția cu fosta stradă a Operetei. Pe aici trece unul din drumurile posibile către sau dinspre casă. Celălalt, mai frecventat de către mine, este prin Șirul Livezii. Demult, pe vremea când nu apucasem să trec de multe ori pe acolo pentru simplul motiv că existam de prea puțini ani pe Pământ (vreo trei-patru), cineva din familie s-a gândit să îmi indice, cu grija cu care arăți unui copil ceva ce i-ar putea stârni interesul la acea vârstă, un vultur sculptat la colțul casei dintre cele două străzi. Și de atunci am rămas fixat. De fiecare dată când sunt în preajmă privesc spre vultur. El stă nemișcat, sub turnuleț. Tencuiala s-a mai scurs, strada Operetei a devenit a Bisericii Române, dar vulturul așteaptă de decenii cu aripile deschise un zbor ce nu a început încă, cu capul întors de la lunga stradă, ignorând firele electrice care stau să-i lege picioarele.

Cine știe ce mecanisme ale memoriei au făcut să îmi rămână întipărit acea particulă de timp de acum aproape 20 de ani. Poate că a fost evenimentul care a declanșat interesul meu pentru detalii evidente sau ascunse ale clădirilor pe lângă care trec. Cert e că vulturul casei de pe colț va rămâne primul amănunt de arhitectură pe care l-am conștientizat vreodată.

PS: Astăzi am observat numeroasele simboluri ale strugurelui de la baza ferestrelor.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii

 
3 Comments

Posted in Pe afara

 

Catindez

11 Feb

Astăzi am descoperit că mă aflu înscris pe listele de candidați pentru cel mai informat blogger în referendumul care va stabili la 21 februarie cele mai bune bloguri din 2009.

Eu unul nu mă consider foarte informat (pentru asta e nevoie de eforturi mari pe care eu nu le fac), ci mai degrabă un blogger cu o memorie foarte bună (pe asta poate s-o aibă orice puturos). Oricum, eu cu porumbeii și Cetățuile mele intru pe teren învins încă de la vestiare pentru că mă bat cu de alde PeSurse, Ciutacu, Dan Andronic și alții de calibrul lor. Cam ca Remus Cernea în campania pentru prezidențiale sau ca Victor Hănescu în turul doi la Australian Open împotriva lui Roger Federer.

Drept pentru care acesta nu este un text de campanie, ci unul de mulțumire pentru Alpha, căci știu de unde mi se trage.

Oricum, îndemnul meu este să votați la cât mai multe categorii și pe cine credeți de cuviință. Cu cât mai multe voturi, cu atât mai relevant este rezultatul.

 
1 Comment

Posted in Fara legatura

 
Page 5 of 12« First...3456710...Last »