RSS

Umbre

Am inceput sa descopar fotografiile vechi ale Brasovului acum cativa ani intr-un loc fara legatura cu subiectul – intre palierele de scari secundare din magazinul Star (caruia toti brasovenii mai noi sau mai vechi ii zic “Universal”). Mai nou, am gasit niste versiuni mari si usor diferite intr-un loc cel putin la fel de improbabil, si anume McDonaldsul din centru.

Ma uit de fiecare data la fotografiile vechi de un secol sau chiar mai mult: cladirile din orasul vechi, Piata Sfatului sau Republicii, sunt in mare parte aceleasi, in special cele care privesc dinspre capatul superior al strazii catre Biserica Neagra. Cateodata ma pierd privind in interiorul fotografiei si incercand sa imi imaginez atmosfera. Hainele oamenilor prinsi adesea in cadre spun alte povesti –  barbatii cu palarii si bastoane, femeile cu rochii lungi si parul strans in coc, la fel ca vehiculele trase de cai ori in imaginile tarzii masinile anilor interbelici.

Uneori, cate un trecator priveste direct in obiectiv si de fiecare data am senzatia sinistra ca ma priveste peste timpuri. Din vremuri in care fiecare fotografie era un eveniment rar, pregatit minutios, catre prezentul in care actul s-a banalizat. Cu o privire goala, inexpresiva – dupa posibilitatile tehnice de redare de atunci si ca rezultat al prelucrarilor ulterioare. Inevitabil, ma gandesc ca fiecare om din fotografiile acelea nu mai e de mult. Oare s-au gandit ei vreodata ca oamenii dintr-un viitor relativ apropiat, dar totusi foarte diferit de al lor, le vor privi cu uimire stilul de viata deja istoric, dar se vor plimba printre exact aceleasi cladiri?

vila F. S

vila F. Schuller la 1900, pe actualul Bd Eroilor

Azi am primit albumul Brasovul de altadata, un album cu fotografii de epoca ale orasului, in care am descoperit multe fatele necunoscute printre care cladiri remarcabile acum disparute. Cu toate ca profesorul de istorie din liceu ne-a explicat ca nu are sens sa ne jucam de-a “ce-ar fi fost daca” in istorie, la fiecare dintre ele imi imaginam cum ar fi aratat acum centrul daca nu ar fi fost demolate. Daca in locul celei de-a doua cladiri a Aro Palace era inca Biserica Reformata, daca cladirea hidoasa a telefoanelor de langa corpul T nu exista, ci vila F. Schuller . si daca in capatul Muresenilor mai era inca poarta Vamii marginita de pavilioane simetrice.

Senzatia care imi ramane e ca, pe langa cladirile (teoretic) permanente, ceea ce ne mai leaga de oamenii de odinioara e umbra. Mi-e greu sa explic de ce. Poate pentru ca umbra e impersonala si a trecut de nenumarate ori, insotind cine stie cati oameni din cate epoci, locuri si statuturi diferite. Sau, altfel spus, pentru ca umbra nu moare o data cu omul si poate fi recreata de oricine, oriunde. Macar in sens metaforic.

In final, fotografia in sine ce e altceva decat o variatie a umbrei?

 
4 Comments

Posted by on 19 October 2009 in MetaBraşov

 

Tags: , , , ,

Fântâna Rudolf

Fântâna, aflată în apropierea Casei Armatei, la marginea intersecției străzii Mureșenilor cu bulevarul Eroilor, a fost repusă în valoare în urmă cu câțiva ani. Cel mai inedit aspect legat de acest obiect de artă citadină îl constituie istoria sa. A fost construită în 1903, odată cu darea în folosință a parcului Rudolf. Acest parc era o zonă de promenadă cu foarte multă verdeață. În prezent, cea mai mare parte din suprafața parcului este ocupată de Casa Armatei, construită în 1940, așa că reconstituirea vechiului parc nu ar mai putea fi realizată decât parțial. Fântâna a căzut în dizgrație și uitare spre sfârșitul secolului trecut. Construită din bronz, aceasta a rămas după 1989 la mâna hoților de fier vechi și vreme de mai bine de 15 ani a fost doar o ruină care nu amintea de zilele bune de odinioară. Mărturisesc că și eu am trecut ani în șir pe locul invadat de vegetație neîngrijită fără să știu ce era acolo odinioară. În 2007 a fost identic reconstruită, în lipsa proiectului inițial, pe baza fotografiilor de epocă în care vechea fântână era imortalizată. Vă puteți crea propria voastră părere despre fidelitatea reproducerii privind ultima imagine din galeria de la sfârșitul acestui articol.

Doar după ce fântâna Rudolf a fost reconstruită am realizat importanța ei în peisajul urban al Brașovului, cu atât mai mult cu cât sunt de părere că susurul apei nu trebuie să lipsească din nici o așezare cu pretenții de oraș turistic. Chiar dacă nu agreez din punct de vedere rutier soluția aleasă pentru intersecția din apropierea hotelului Aro, trebuie să recunosc că modificarea peisajului realizată acum doi ani a adus un suflu proaspăt zonei, punând în valoare Casa Armatei, Biblioteca „George Barițiu”, vechea Casă Baiulescu, clădirea Rectoratului Universității Transilvania și fosta vilă Czell (clădirea de pe colțul străzii Mureșenilor opus Rectoratului). Rezultatul demolării unor chioșcuri de tablă de genul celor răsărite în zorii capitalismului postdecembrist îl constituie o zonă largă fără construcții, asemănătoare unei mari piețe, în care fântâna ocupă un loc important, atrăgând privirea din orice punct al acestei zone deschise și de pe orice stradă care intră în sensul giratoriu „de la Rectorat”, așa cum a intrat în limbajul comun.

Pentru conformitate: ultima fotografie a fost preluată din lucrarea „Brașovul de odinioară” de Aristotel Căncescu și Titus Mâzgăreanu și aparține colecției lui Titus Mâzgăreanu.

 
4 Comments

Posted by on 12 October 2009 in Pe afară

 

Tags: , , , , , , ,

Expo Brassaï la Muzeul de Artă

Eveniment

Muzeul de Artă onorează memoria fotografului Gyula Halász prin expoziţia aniversară a 110 ani de la naşterea lui. Am auzit abia de curând de fotograf, cunoscut la nivel internaţional mai degrabă sub numele de Brassaï. Născut în Braşov, Halász s-a mutat însă la scurt timp în Paris, unde a surprins aspecte cunoscute ori ascunse ale vieţii oraşului, publicate sub pseudonimul care aminteşte de orasul natal.

Expoziţia

Se întinde în cele două săli de la parterul muzeului, cuprinzând pe lângă fotografiile sale o serie imagini biografice ale fotografului, din copilăria şi tinereţea lui, alături de cărţi poştale despre care descrierea menţionează “nedatate”, însă cu puţină insistenţă îşi trădează vârsta exactă. În colecţia prezentată, aparţinând Bibliotecii Judeţene Braşov, apar câteva fotografii cu Pablo Picasso, unele împreună cu fotograful. Pictorul nu este singura personalitate artistică majoră cu care Brassaï a avut tangenţe de-a lungul carierei: Henry Miller era unul din admiratorii fotografiei braşoveanului, în special datorită relevării faţetelor Parisului.

Imaginile surprinse în Paris în perioadele interbelică şi postbelică încapsulează atât locuri cunoscute cât şi senzaţii, stări, trăiri ale parizienilor de pe vremuri. În selecţia expusă veţi vedea imagini cu arhicunoscutul turn Eiffel, dar şi colţuri de stradă la care se sarută îndrăgostiţii la lumina unui lampadar, încrengăturile căilor ferate de la gara centrală, peisaje industriale ori urbane nocturne.

Frânturi din imagini

Mi-au placut în mod deosebit fotografiile nocturne care foloseau jocurile de lumini cu apa. Un trotuar proaspăt plouat înviorează superb o simplă stradă prin răsfrângerea luminilor şi reflexiilor, mai slabe, ale clădirilor şi trecătorilor. De parcă peisajul s-ar dedubla sau s-ar vedea pe sine în oglindă.

Sunt destul de multe fotografii realizate noaptea, cele mai captivante fiind cele care înfăţişează oameni ori alte entităţi în mişcare devenite tulburări translucide luminoase datorită timpilor lungi de expunere. Am reţinut una în mod particular; o veţi găsi în colţul din dreapta al sălii mari, în spatele pianului: fotografie asupra unei intersecţii luată de la etajul unei case, imediat ce s-a aşezat un strat subţire de zăpadă. La o privire mai atentă se observă urmele trecerii “fantomelor” pe trotuar, pe lângă două-trei grupuleţe nemişcate, iar pe drum apar liniile întunecate lăsate de maşini prin stratul de nea dar şi fire subţiri, luminoase, sinuoase, de intensităţi şi dimensiuni variate, ale farurilor plutind prin aer.

O altă fotografie spectaculoasă pentru privitor(ii mai degrabă neavizaţi, cum am fost noi) e cea a unei dansatoare aflată în plină piruetă, cu fusta generoasă evident în rotaţie însă cu figura surprinsă perfect. Cred că pe asta o gasiţi undeva în stânga pianului.

Amintindu-mi imaginile văzute, parcă mă tentează să mai fac o vizită expoziţiei, să mai privesc o dată pe îndelete. Pe de altă parte, având în vedere că respectiva colecţie aparţine Bibliotecii, nu pot să nu mă întreb ce se întâmplă cu ea atunci când nu e expusă. Oare se poate consulta, sau e scoasă din firidele prăfuite numai la zile mari?

Vizitare

Expoziţia fotografiilor lui Brassaï rămâne la Muzeul de Artă din Braşov până la 15 noiembrie şi o puteţi vedea în zilele de marţi până duminică între 10.00-18.00 pentru sume modice: 1 leu pentru elevi, studenţi şi preşcolari, 2 lei pentru pensionari şi 3.5 lei pentru cei ce nu se încadrează în aceste categorii favorizate :)

Muzeul de Artă găzduieşte la etaj expoziţia permanentă a numeroase lucrări de Nicolae Grigorescu, alături de o serie de tablouri realizate de Ştefan Luchian, Th. Pallady precum şi o sală mică dedicată artei moderne.

Resurse

Site-ul Muzeului de Artă - neaşteptat de cuprinzător şi bine realizat – şi pagina dedicată expoziţiei Brassaï

Album online la Masters of Fine Art Photography

Articol în Encyclopaedia Britannica

Articole Wikipedia: în română şi engleză

 
Leave a comment

Posted by on 9 October 2009 in Şi cultura?

 

Tags: , , , ,

Castane

A început sezonul castanelor pe caldarâm. Există o perioadă de câteva zile în fiecare an când castanii se scutură și umplu trotuarele/aleile cu o grămadă de castane la început lucioase, apoi din ce în ce mai prăfuite și uscate. În nici un an nu am avut cum să scap din vedere momentul, pentru că legătura mea cu lumea este reprezentată invariant de Șirul Livezii, care are un trotuar mărginit de castani.

Un foșnet violent prin frunze urmat de un pocnet surd pe asfalt, unul înfundat pe iarbă sau unul stringent în creștet. Cam asta îmi este dat să aud de nenumărate ori în aceste zile trecând pe Șirul Livezii (din fericire sunetele stringente au lipsit până acum, deci pot doar să presupun că sunt așa în realitate). După ce mica prăbușire încetează rămâne o frumusețe de castană lucioasă și proaspătă, eventual pe jumătate sau pe de-a-ntregul prinsă în coaja aceea verde și țepoasă. Pe vremuri le luam acasă pe cele mai frumoase, neapărat proaspăt căzute și le țineam până crăpau de uscăciune. Cu timpul am devenit mai grăbit și n-am mai adus acasă, dar azi m-am oprit să le fac câteva fotografii, fiindcă m-am gândit că e păcat să rămână momentul neimortalizat.

Deci, bucurați-vă de castane pe Șirul Livezii, aleea de sub Tâmpa, în parcul Gheorghe Dima (de lângă colegiul „Andrei Șaguna”), pe strada Castanilor (evident) sau pe unde mai găsiți.

 
8 Comments

Posted by on 7 October 2009 in Văzut în treacăt

 

Tags: , , , , ,

Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

Atenția mi-a fost atrasă de o placă de sticlă. Era pe la începutul verii și pe placă scria „Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului” – exact cuvintele care să suscite interesul unui brașovean interesat de viața culturală a urbei în care s-a născut. Clădirea tocmai ieșise dintr-o îndelungată restaurare dar încă nu era deschisă publicului.  Pe 8 septembrie a avut loc deschiderea oficială. Ce-i drept, o deschidere în avanpremieră menită să arate celor curioși piesa de rezistență a celui mai proaspăt muzeu din Brașov, adică pictura murală cu cea mai mare suprafață din Transilvania. Un fel de cireașă pe un tort neterminat, însă o cireașă delicioasă.

Pictura

Pictura a fost acoperită cu o ignoranță crasă în timpul diferitelor amenajări care au avut loc în timpul comunismului și a fost redescoperită cu ocazia restaurărilor de după ’89. Interesant este că descoperirea acestei minunate creații a fost o surpriză pentru restauratori, care nu dețineau documente legate de aceasta și de suprafața sa extinsă. Recondiționarea picturii a fost realizată după recomandările aflate în vigoare la nivel european, rezumându-se la decapare cu intervenții minime asupra lucrării propriu-zise (sub 5% din suprafață).

Ce mai vedem

Deocamdată doar parterul clădirii din Piața Sfatului 15 este vizitabil, existând premisele ca de anul viitor să fie deschise subsolul și etajul. Exponatele au fost selectate din depozitele Muzeului de Etnografie (a cărui secție este Muzeul Civilizației Urbane) astfel încât să evoce zilele de glorie ale urbei, când cultura săsească era la putere și părea că nu va pleca niciodată de la poalele Tâmpei. Ideile puse în lumină de curatori prin aranjamentele realizate ar fi caracterul comercial al clădirii, al Pieței Sfatului și al Kronstadtului de atunci, interferențele culturale dintre Orient și Occident, dar și obiceiurile săsești ilustrate de două costume tradiționale impecabile ale patricienilor (un fel de clasă socială superioară).

Muzeul și oamenii

Noi am intrat la muzeu miercuri pe la 4 după-amiaza, poate un motiv pentru care nu am văzut pe nimeni altcineva intrând atât timp cât am stat acolo. Cei de la muzeu nu păreau însă deloc pesimiști legat de volumul de public, ci mai degrabă dezamăgiți de lipsa de interes arătată de agențiile de turism. Și fiindcă tot veni vorba, să spun că m-am simțit deosebit de bine tratat acolo de către personal, mai ales că nu mai erau alți vizitători cu care să împart atenția acestora. Să mai adaug că am stat până la ora închiderii (18) la o discuție reconfortantă cu cei de acolo, oameni abia cunoscuți, dar deosebit de deschiși? A fost o plăcere să întâlnesc oameni pasionați de comorile culturii transilvănene, să descopăr cunoștințe comune și multe subiecte de dezbătut. Recomand cu căldură oricărui brașovean și oricărui turist să calce pragul Muzeului Civilizației Urbane, fie acum, fie anul viitor după deschiderea întregului spațiu, pe care cu siguranță o vom semnala pe blog.

Muzeul Civilizației Urbane este în Piața Sfatului la nr. 15 (colț cu Apollonia Hirscher) și este deschis de marți până duminică între orele 10-18 (vara), respectiv 9-17 (iarna). Programul de iarnă a intrat în vigoare astăzi, 1 octombrie.

Tarifele sunt de 2 lei pentru elevi și studenți, 3 lei pentru pensionari și 5 lei pentru restul lumii.

 
7 Comments

Posted by on 1 October 2009 in Şi cultura?

 

Tags: , , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.