Să se vadă Cetățuia

În opinia mea, Cetățuia Brașovului de pe dealul Straja are o mică problemă (alta decât confuzia care se face între această fortificație și Cetatea Brașovului*). Nu prea se vede. Adică, eu sunt partizan declarat al ecologiei, împăduririlor, aducerii procentului de spațiu verde din intraurban la un nivel cât mai ridicat ș.a.m.d. Să nu avem neînțelegeri. Dar aici consider că se poate face un compromis. Cetățuia Brașovului nu este exploatată din două puncte de vedere.

Primul: potențialul de contribuție la calitatea peisajului urban. În cazul în care vegetația crescută pe zona superioară a dealului ar fi înlăturată, ansamblul fortificației va genera un impact vizual puternic în multe puncte ale zonei centrale a orașului. O înălțime cu o astfel de construcție istorică va deveni un punct de reper important în pesiaj, punând în valoare Cetățuia și completând în mod fericit o zonă de multe ori plăcută ochiului. Consider ca fiind rațional compromisul defrișării zonei superioare a Strajei pentru scopul menționat.

Al doilea: potențialul de a deveni un punct de belvedere spectaculos. La fel cum Cetățuia nu poate fi văzută foarte bine de jos, zonele înconjurătoare nu pot fi foarte bine văzute de pe deal. Doar în perioadele în care copacii sunt desfrunziți se poate întrezări orașul-cetate printre trunchiuri și crengi, atât cât să stârnească interesul de a vedea într-o zi toată panorama deschizându-se fără opreliști. Dată fiind perioada suficient de lungă de când Straja este împădurită, cred că pentru mulți unghiul de observație va fi absolut nou. Mai mult, ochii curioși își vor putea imagina cum, cu veacuri în urmă, dealul servea ca punct de observație, văzând pământurile pe care vechii străjeri le scrutau în căutare de posibili vrăjmași apăruți la orizont. Omenește vorbind, am avea o panoramă de 360 de grade dintr-un punct strategic de observație.

Acestea fiind spuse, lansez și eu o propunere nevinovată. Către nimeni. Mai degrabă, e un fel de întrebare retorică: „n-ar fi fain?”. Că n-am eu poziția de a lansa propuneri urbanistice.

* De multe ori, Cetățuia este în mod eronat creditată ca fiind Cetatea Brașovului. De obicei, de către cetățeni non-brașoveni. Cetatea Brașovului era jos, între dealuri, iar Cetățuia era o fortificație care făcea parte din sistemul de apărare extra-muros al cetății. Ca fapt divers, Cetățuia era de fapt un bastion, singurul apărat de mercenari și nu de breslași brașoveni.

În jurul cetății

Deci am de scris un post de deschidere, corect? Buuun… Ia să vedem cum ar trebui să înceapă un blog despre un Brașov pe care îl simt zi de zi. Cred că ar trebui să scriu despre un ceva care să fie o singură entitate, să fie reprezentativ pentru oraș și despre care să am ceva de spus la modul subiectiv. Dacă aș scrie despre Piața Sfatului, s-ar supăra Biserica Neagră; dacă aș scrie despre Biserica Neagră, s-ar supăra Piața Sfatului; dacă aș scrie despre Republicii sau Poarta Schei, s-ar supăra primele două. Există însă o linie închisă care le adună pe toate în interior – zidurile vechii cetăți. Un patrulater strivit între dealuri care închide o suprafață minusculă față de actuala întindere a orașului, dar care păstrează spiritul a ceea ce era Brașovul la începuturi.

După zidurile de jos

După zidurile de jos

Zidurile nu mai sunt astăzi prezente pe toată lungimea vechiului perimetru, așa că pentru turistul nefamiliarizat cu geografia locului poate fi mai puțin evident momentul în care traversează granița bătrânei cetăți, cel puțin dacă nu o face printr-una din cele (doar) două porți de acces rămase în picioare: Poarta Schei (mai cunoscută) și Poarta Ecaterina (mai frumoasă, dacă e să mă-ntrebi). Un tur la pas pe la periferia vechiului oraș ar putea fi o idee interesantă. Pleci, să zicem, de la bibliotecă pe După Ziduri(le de Jos), prins între o latură bine păstrată a cetății și versantul pe care au fost construite turnurile Alb și Negru. Ajuns în apropierea Maternității, continui periplul pe latura sudică, preferabil prin curtea corpului S al Universității și a Ocolului Silvic. Aici poți vedea rămășițe ale zidurilor și, cel mai important, cele două porți menționate. Ai putea chiar să zăbovești mai mult asupra Porții Ecaterina, care multă vreme mi-a părut a fi defavorizată, zăcând până acum câțiva ani într-o paragină nedreaptă. Îți propun ca în continuare să treci pe sub această poartă, apoi să îți continui drumul de-a lungul laturii sudice, traversând strada Poarta Schei și urmărind din nou linia unei porțiuni conservate de zid – aceea care mărginește arena Liceului cu Program Sportiv. De aici vei continua pe „sub Tâmpa” (sau După Zidurile de Sus) până în dreptul magazinului Star, de unde vei putea urmări traseul vechilor ziduri doar cu ochii minții, latura nordică dispărând în totalitate și lăsând puține urme. Una dintre acestea, vag cunoscută în rândul brașovenilor, este o fâșie de pietre albe care traversează strada Republicii în zona Modarom și care marchează locul pe unde odinioară trecea granița cetății.

Desigur, turul pe care ți-l propun poate fi început din oricare punct al său și parcurs în orice direcție. Nimic nu e bătut în cuie. Cred că plimbarea ar fi un pun prilej pentru a-ți crea o imagine asupra dimensiunilor așezării inițiale. De multe ori mă întreb cum era viața într-un spațiu atât de strâmt mărginit de ziduri și porți care, pe deasupra, se închideau noaptea. Adesea nici nu realizez când ajung de la Rectorat la Maternitate și, da, asta este lungimea pe direcția N-S a cetății. Cu toate astea, mă consider norocos ca după 22 de ani petrecuți în Brașov, mai am entuziasmul să constat zilnic faptul că sunt în cetate și să mă bucur de asta.