Amintiri despre Brașov IV: Ziua când au venit americanii

Nu cei care au bombardat vila Kertsch. Alții.

DacÄ? ar fi sÄ? aleg o singur stare  care sÄ? ne caracterizeze pe noi, ca popor, în perioada tranziției – despre care am mari dubii cÄ? s-ar fi încheiat în realitate -, aceea este naivitatea. Eram niște naivi optimiști care credeam cÄ? pânÄ? la democrație mai e un pas neînsemnat. TrÄ?iam o naivitate combinatÄ? cu exaltarea în fața a tot ce înseamnÄ? valori formale sau de fond ale lumii occidentale.

Vorbesc despre tranziția timpurie pentru cÄ? întâmplarea a fÄ?cut sÄ? mÄ? nasc la doi ani și jumÄ?tate înainte de schimbarea din 1989. Ca urmare, memoria a început sÄ? acumuleze date, evenimente și imagini aproximativ o datÄ? cu zorii noului regim. La naivitatea colectivÄ? se adÄ?uga naivitatea mea de preșcolar și de școlar din ciclul primar, mai târziu. În fond, cele douÄ? nu prea aveau nimic în comun.

Unul din momentele semnificative pe care le asociem astÄ?zi anilor ’90 este intrarea francizei McDonald’s în România. Ne-am înghesuit atunci atrași de ceea ce consideram o frântruÄ? din visul american, de culori, de mirosul de ulei rânced, de libertatea pe care o savuram flÄ?mânzi sub forma unui BigMac împachetat în hârtie ceratÄ? și a unei porții de cartofi prÄ?jiți cu maionezÄ?.

Am umplut deja trei alineate fÄ?rÄ? sÄ? spun nimic despre Brașov, așa cÄ? ar fi bine sÄ? trec la ce vreau de fapt. Episodul de astÄ?zi din seria amintirilor va fi despre deschiderea primului fast food McDonald’s din Brașov, cel de la Poienelor colț cu Calea București. Data stelarÄ?: iulie 1996.

Pentru început, sÄ? ne amintim cum arÄ?ta zona în acea perioadÄ?. Mergând dinspre oraș pe Calea București spre Dârste, imediat cum lÄ?sai în urmÄ? intersecția semaforizatÄ? (pe atunci) cu bulevardul Saturn și strada Poienelor, pÄ?rea cÄ? orașul se terminÄ?. De-a dreapta și de-a stânga drumului, doar câmp și iarÄ?și câmp. Nici urmÄ? de hipermarket sau benzinÄ?rie. Doar câteodatÄ?, oi sau vaci aduse la pÄ?scut. Puțin mai departe, un pod peste calea feratÄ? care intra în uzina Roman și, dupÄ? încÄ? o bucatÄ? bunÄ? de mers, cele câteva blocuri și fabrica de bere din Dârste. Așadar, noul bastion al consumerismului se construia la marginea zidurilor înalte ale blocurilor de pe Saturn și Poienelor – ultimul front urban – care apÄ?reau precum o fortÄ?reațÄ? gri celor ce se apropiau dinspre Timiș sau SÄ?cele.

Într-o perioadÄ? în care nu prea știam noi ce înseamnÄ? și cu ce se mÄ?nâncÄ? strategiile de imagine și de vânzÄ?ri, oamenii au avut grijÄ? încÄ? din primele zile ale lucrÄ?rilor sÄ? înfigÄ? doi țÄ?ruși de care au prins o pancartÄ? prin care  ne anunțau cÄ? acolo se va deschide „pentru Dvs.” un restaurant McDonald’s. Ceea ce nu a fÄ?cut decât sÄ? amplifice așteptarea tuturor, inclusiv pe a mea. De fapt, acum nici nu știu sigur ce așteptam. Oare ce înțelegeam eu atunci din tot ce se întâmpla? Probabil cÄ? eram dornic, ca orice copil, sÄ? vânez noi gusturi (nesÄ?nÄ?toase), atras probabil și de toatÄ? imaginea de prieten al copiilor pe care și-o clÄ?dise firma. S-ar zice cÄ? mÄ? câștigaserÄ? de client, ca și pe mulți alți kinderi de ieri și de azi care își trÄ?geau și își trag pÄ?rinții de mânecÄ? sÄ? le ia un Happy Meal. (Nu l-am încercat niciodatÄ?.)

Dar iatÄ? cÄ? a venit și ziua Z. NerÄ?bdÄ?tor, m-am îmbarcat cu bunicu’ și bunica în Oltcit și am luat cap compas cel mai cÄ?utat punct al zilei. Acolo, ce sÄ? vezi? ÎnÄ?untru și la mesele de pe terasÄ? nu aveai loc sÄ? arunci un ac, la tobogan coada era comparabilÄ?. Așa cÄ? ne-am hotÄ?rât sÄ? trecem pe la McDrive, adicÄ? un loc unde îți comanzi și îți primești porția direct în mașinÄ? fÄ?rÄ? sÄ? te mai dai jos, dupÄ? care pleci și o mÄ?nânci pe genunchi în mers, în parcare la Timiș sau acasÄ? din farfurii de porțelan. Nici acolo coada nu era mai prejos (ajungea pânÄ? în stradÄ?), dar mÄ?car nu stÄ?team în picioare și rândul era oarecum mai ordonat. Am înțeles repede regula: la primul ghișeu comanzi, la al doilea plÄ?tești, iar la al treilea îți preiei comanda. Îmi amintesc cÄ? am luat ceva pe bazÄ? de hamburgeri, cartofi prÄ?jiți și plÄ?cintÄ? cu mere. PlÄ?cinta nu mi-a plÄ?cut și nici acum nu-mi place. Celelalte, treacÄ?-meargÄ?. Le-am mâncat acasÄ? și nu prea mi-au ajuns pe toate mÄ?selele.

Cam așa a fost ziua când americanii cu BigMac-ul au intrat în Brașov. NiciodatÄ? nu am mai vÄ?zut locul la fel de aglomerat. Între timp am înțeles cÄ? singurul lucru care îi diferențiazÄ? este acela cÄ? reușesc sÄ? vândÄ? bine niște sandwichuri mici și scumpe. Un fel de aperitive. Totuși, de atunci și pânÄ? azi am rÄ?mas cu o micÄ? plÄ?cere: de a sta pe terasÄ? și de a privi specatcolul zilei. În prim plan, traficul rutier; mai în spate, munții Piatra Mare și PostÄ?varu. Deschiderea peisajului meritÄ? câte un McChicken din când în când.

De atunci, multe alte mÄ?rci de renume au apÄ?rut în Brașov, dar nici una nu a produs emulația din prima zi a McDonald’s-ului. AstÄ?zi cunoaștem o saturație atât de mare de denumiri de magazine, cârciumi, benzinÄ?rii și hipermarketuri încât nimic nu ne mai impresioneazÄ?. È?i nici eu nu mai am mintea și timpul liber de la 9 ani ca sÄ? mÄ? entuziasmez de toate.

PS: În curtea McDonald’s-ului din „Steagu” existÄ? singurul vagon de tramvai rÄ?mas pe teritoriul Brașovului. Este un vagon motor (mai are și pantograful) Duewag folosit ca loc pentru petreceri de zile de naștere ale prichindeilor.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradÄ?

Dieci – pasta & pizza

Sunt zeci de restaurante in Brasov cu meniul bazat pe preparate italienesti, fie ca-s fast food-uri sau restaurante cu oarecari pretentii. Saptamana asta am incercat unul nou – Dieci - la coltul dintre Mihai Viteazu si Dimitrie Cantemir, chiar in spatele Aulei universitatii.

Spatiul este micut, cu maxim vreo 10 mese, ceea ce inseamna ca probabil nu o sa astepti 5 ani dupa mancarea comandata (asa cum am patit la Trattoria del Chianti, mai de mult ce-i drept, dar a stabilit un record). Decorul e “fresh” si mobilierul haios: mesele sunt niste patrate cu colturile rotunjite, la care stai… pe colt. E o solutie ingenioasa pentru spatiul pe care il au.

Initial credeam ca Dieci e pizzerie prin excelenta (Andrei mi-a spus despre inrudirea cu Blue Viking) dar am descoperit ca au de fapt un meniu variat si preturi surprinzator de bune. Chiar daca denumirea oficiala spune “pizza si pasta”, au de asemenea sandwich-uri, supe, preparate din pui, deserturi si probabil mai multe decat imi amintesc eu acum.

Mersesem acolo hotarati sa mancam cate-o pizza dar era cat pe ce sa ne razgandim. Garantam cu mana pe inima ca Prosciutto e Funghi si Bolognese sunt excelente. Pentru pretentiosii acestui sortiment de mancare trebuie sa mentionez ca aluatul e subtire si crocant – ceea ce pentru mine, cel putin, e perfect. Nu uitati de sos, e intr-adevar gustos, nu ketchup ca-n multe alte locuri

Mi-au placut mult serviciile – ospatarita care ne-a servit pe noi e tare simpatica si amabila, o tipa blonda. In plus a durat destul de putin pana am primit mancarea comandata.

Contact

Adresa: Strada Mihai Viteazu 10, Brasov

Telefon: 0268 41 89 93

Program non-stop