Strada Republicii este din nou a trecătorilor. Astăzi, când am trecut dinspre Modarom spre Piața Sfatului, mi-am dat seama cât de plăcut e să mergi pe această promenadă fără să ai grija ocolirii teraselor care răsar primăvara în mijlocul ei. Vinerea trecută a fost cea mai mare ninsoare de până acum în această toamnă. Era 16 octombrie. Pe Republicii încă erau în picioare mai toate terasele, dar pe mese și pe scaune apucase să se prindă un strat de nămete. Interesantă imagine. Între timp cam toți patronii și-au cărăbănit în depozit mobilierul de afară (au mai rămas McDonald’s, La Republique, Mado, Uncle Jack și încă una de sus de tot căreia nu-i știu numele și nici nu mă interesează), iar Corso-ul a redevenit al celor care preferă să admire o Republicii aerisită.
Nu-mi place să o spun, dar terasele de acolo apar primăvara într-un mod neplăcut și invaziv în micro-peisajul urban al zonei. Nimic personal, nimic specific, doar anul acesta a primit toată lumea umbrelele cu „Brașov, probably the best city in the world”. Probably.
Acum mi-e mai mare dragul să umblu pe Republicii. Știu că nu trebuie să ocolesc trei-patru terase dacă mi se năzare să intru într-un magazin de pe partea cealaltă. Până la primăvară mă voi desfăta la fiecare trecere cu aerul curat al străzii și voi spera într-o Republicii cu terase mai integrate într-un sit urban de calitate. Poate ca Bălcescul sibian.
Luana
Andrei
